Pe piața muncii bate vântul recesiunii: Fluctuațiile de personal se mai reduc, pretențiile salariale devin mai rezonabile, angajații nu prea vor să își schimbe jobul

Pe piața muncii de middle management începe să se simtă un ușor vânt de recesiune. Încă nu s-a ajuns la criză. Adică angajații nu mai au o dorință așa de mare să își schimbe jobul, așa că fluctuația de personal s-a mai redus. Dacă acum câteva luni toată lumea se uita după ofertele noi care apar în piață, acum toți sunt mai reticenți în a schimba jobul. Piața muncii nu mai este așa de generoasă, iar angajații au devenit mai rezonabili: nu mai bat cu pumnul în masă, nu mai amenință că pleacă pentru că au primit o ofertă mai mare de la altcineva și chiar nu își mai arată nemulțumirea că nu sunt majorări salariale sau dacă sunt, de ce sunt atât de mici.

Fiecare se uită în jur și vede că piața este altfel față de începutul anului. Vânzările stagnează, asta dacă nu chiar se reduc, puterea de cumpărare a clienților este mai redusă, businessurile nu mai cresc, iar economia per ansamblu pierde din viteza de creștere. Companiile încep să își refacă bugetele, se uită pe organigrame, au pus investițiile pe hold sau chiar le-au tăiat, nu mai fac angajări. Fiecare trebuie să se descurce cu ce are pentru că nu va primi oameni în  plus.

Directorii de HR văd cum plecările au început să se mai reducă, fluctuația de personal a scăzut, iar e-mailurile cu cereri de majorări salariale s-au mai rărit.

Headhunterii spun că piața se contractă, atât la nivelul cererii, cât și al ofertei. Numărul de posturi vacante, scoase la concurs, s-a mai redus. La polul opus, candidații, cei care sunt căutați pentru o anumită poziție într-o altă companie, nu prea vor să își schimbe jobul acum. O creștere salarială de 10% nu mai impresionează pe nimeni, candidații preferând să rămână unde sunt pentru că știu cum se petrec lucrurile, au parte de o anumită stabilitate, salariiale sunt plătite la timp. Promisiunile unor creșteri salarile de 20-30% au început să dispară, și oricum nimeni nu mai crede în ele.

Când piața se contractă, când se simte vântul recesiunii, nimeni nu are chef să schimbe jobul și să se ducă undeva unde nu știe cum va fi, unde nu știe dacă se va înțelege cu noul șef, unde crede că dacă vine o criză se va aplica principiul ultimul venit, primul plecat.

 În criză, brandurile și companiile mari rezistă, pot să facă față mult mai ușor unor condiții economice vitrege. Bineînțeles că aceste companii mari nu sunt imune dacă sunt lovite de criză.

În ultimii ani, piața de salarii a înregistrat o creștere accelerată. Toate companiile au avut nevoie de oameni și atâta timp cât vânzările mergeau din plin, creșterile salariale cerute puteau fi satisfăcute.

Acum, economia se contractă și fiecare companie încearcă să își dea seama cum stă. Organigramele sunt revizuite, iar cei care credeau că sunt de neînlocuit află că businessul poate merge și fără ei.

Companiile din România au nevoie, mai degrabă, de oameni în retail, logistică, transport, adică poziții unde nu sunt salarii așa de mari.

La nivel de middle management lucrurile se mai schimbă.

Cu excepția salariilor de jos, unde vor fi în continuare creșteri salariale venite din majorarea salariului minim pe economie din necesitatea de  a acoperi anumite poziții, pe segmentul de mijloc și de top management creșterile salariale vor fi extrem de reduse. Nu este exclus să se negocieze chiar reduceri salariale pe o anumită perioadă, în funcție de evoluția businessului. Pachetul de majorări și taxe pe care guvernul Ciolacu vrea să îl introducă va strânge și mai mult piața muncii, unele companii vor acoperi din resursele interne aceste creșteri de taxe și impozite, dar altele vor lăsa pe seama angajaților să preia această lovitură.

Companiile vor încerca să nu piardă oamenii buni, dar nici nu mai plusează „fără număr, fără număr”.

Economia României fiind parte din circuitele globale, orice vânt rece din SUA, din China, din Germania ajunge în câteva luni și la noi.

Sperăm să avem o aterizare lină cu economia, astfel încât piața muncii să nu ajungă în situația din toamna lui 2008/2009/2010.

Până una-alta, fluctuațiile de personal s-au mai redus, angajații au devenit mai rezonabili cu solicitările salariale, nimeni nu vrea să își ia riscul schimbării jobului acum când pe piață bântuie vântul recesiunii, atât pe piața muncii, cât și în economie.