Pe mulți, Glovo, Uber, Freenow, TakeAway, Food Panda etc. i-au salvat în această criză

Dacă economia digitală de astăzi, cu eMag, Uber, Freenow, Glovo, FoodPanda, Takeaway, Airbnb, Booking, Fashion Days, Vivre etc. ar fi existat în criza anterioară din 2008/2009, economia României ar fi rezistat mult, mult mai bine, iar oamenii nu ar fi fost atât de afectați de pierderea joburilor și de tăierea salariilor/veniturilor.

Toate platformele ride-sharing, de livrări de mâncare, de fashion, toate marketplace-urile absorb și susțin o parte din vânzările companiilor mici și mijlocii și dau de lucru în orice moment la zeci și chiar sute de mii de oameni.

Prea puțină lume își dă seama ce înseamnă să-ți pierzi jobul într-o criză, dar să ai posibilitatea ca a doua zi să te poți înrola într-o platformă de Uber, Freenow, Bolt sau Glovo, Takeaway, Tazz, ca să dau câteva nume, și să poți să ai de lucru chiar de a doua zi și chiar să câștigi mai mult decât în jobul consacrat. Pe Uber poți să câștigi între 2.000 și 5.000/6.000/7.000/8.000 de lei pe lună, bineînțeles că în funcție de cât lucrezi, de câte ore stai în trafic și câte comenzi ești dispus să iei. Algoritmul Uber, ca de altfel al tuturor celor cu ride-sharing, îi favorizează la comenzi pe cei care muncesc, pe cei care stau în trafic nu o oră sau când au chef ei, ci atunci când clientul are nevoie. La fel se întâmplă și pe Glovo, unde poți să iei 200-300 de lei pe zi, ceea ce poate însemna între 6.000-9.000 de lei pe lună. Și aplicația te premiază dacă ai muncit bine, dacă ai luat comenzi, dacă clienții au fost mulțumiți.

Pentru că această criză ne-a prins cu aceste alternative de job, piața muncii nu s-a prăbușit și nu vedem creșterea șomajului sau oameni nemulțumiți că nu au unde să lucreze. Pentru o parte, Uber reprezintă o suplimentare a veniturilor, exact atunci când cineva are nevoie de mai mulți bani.

Discuțiile cu șoferii de pe Uber sunt fascinante, iar motivele pentru care aleg să facă Uber sunt extrem de interesante.

Pentru că aceste aplicații există și reușesc să absoarbă chiar sute de mii de oamenii în marile orașe, în piață s-a creat un gol de resurse umane pentru celelalte afaceri.

Este mai greu să ai aceste aplicații în orașele mijlocii și mici, acolo unde oamenii pot merge pe jos sau unde preferă să mănânce mâncare făcută în casă, ieșitul în oraș fiind considerat mult prea scump.

Pentru că această criză ne-a prins cu o creștere a economiei digitale, cu un necesar extraordinar de oameni care să lucreze, până la urmă pe cont propriu, pentru aceste platforme, veniturile tuturor nu au fost afectate. Românii au mers cu Uber, au comandat de pe Glovo, Food Panda sau Taz, ceea ce a făcut ca banii să se miște.

Bineînțeles că toată lumea este frustrată că aceste platforme iau 20-30% din veniturile fiecăruia, dar care ar fi alternativa?

Gândiți-vă câți ar fi rămas fără bani și fără job dacă nu ar fi existat Takeaway. Am dat un exemplu banal.

E-commerce-ul, platformele de marketplace, platformele de booking, de Airbnb etc. schimbă businessuri întregi și devin adevărați angajatori în piață.

Aceste aplicații/platforme pun presiune și pe piața salarială, în sensul că multe firme vor fi nevoite să se raporteze de acum înainte nu la salariul minim pe economie, ci la câștigurile obținute de cei care lucrează pentru aceste platforme.

Toată lumea spune că e-commerce-ul din România este abia la început și că va fi o altă lume atunci când ponderea comenzilor online va ajunge la 50% din totalitatea vânzărilor.

România nu are o problemă cu șomajul, nu că nu ar exista, ci că mulți nu se înregistrează pentru că au alternative de a obține venituri.

Dincolo de a fi înrolat pe Uber, Bolt, Food Panda, Glovo, mulți „șomeri” au ajuns specialiști în Bitcoin și în pariuri, două piețe care pur și simplu au explodat într-o perioadă extrem de scurtă.

Nu multă lume înțelege ce se întâmplă pe piața muncii și nu are răspunsuri la întrebările: „unde a dispărut oferta de forță de muncă, pentru că ea nu mai există?“ și „de unde au bani cei care sunt șomeri ai zilelelor noastre adică cei care nu au un loc de muncă dar nici nu-l caută, pentru că au alte resurse?“

(cristian.hostiuc@zf.ro