Pax ungureana. Când puterea și opoziția își dau mâna peste țară
Instalarea noului guvern a instaurat un armistițiu între putere și PSD netulburat nici măcar de gafele de comunicare ale premierului Mihai-Răzvan Ungureanu sau ale fruntașului Mircea Toader de la PDL legate de subiectul sinistraților din Vrancea și Buzău.
După discursul șocant de împăciuitor al lui Victor Ponta la învestirea guvernului, care a eclipsat de departe în percepția publică (conform unui sondaj CSCI) discursul lui Ungureanu, USL s-a mărginit să facă opoziție prin absența din Parlament, validând tacit teza că executivul nou e compus din oameni proaspeți și competenți care trebuie lăsați să lucreze.
În același timp, puterea, în frunte cu președintele Traian Băsescu, dă tot mai multe semne că l-a acceptat pe “președintele Ponta” drept un interlocutor valabil, nu mai puțin de 7 din cele 15 puncte de politici publice asumate de acesta din urmă fiind socotite de șeful statului drept coincidente cu programul de guvernare al cabinetului Ungureanu.
Deși președintele n-a specificat care sunt acestea, e de presupus că între punctele compatibile pot figura dezbaterea tratatului european de guvernanță fiscală, impozitarea averilor mari, lupta contra corupției și controlul cheltuielilor publice, anchete privind contractele “băieților deștepți” din energie, majorarea salariilor și pensiilor în măsura în care condițiile macroeconomice o vor permite după trimestrul I și eventuala reducere a CAS, ideea ca privatizarea marilor companii de stat să nu se facă la orice preț, precum și susținere pentru aderarea la Schengen și ridicarea Mecanismului de Control și Verificare în justiție.