Pasionat de reconstrucția oamenilor

Există oameni care își aleg profesia și oameni pe care profesia îi găsește atunci când sunt pregătiți să vadă lumea altfel. Andrei Alexandrescu aparține celei de-a doua categorii. El este un psiholog care a înțeles, întâi pe propria piele, că schimbarea începe cu o întrebare simplă și un adevăr greu de rostit. Iar astăzi, în cabinetul său, fiecare poveste devine un exercițiu de reconstrucție, poate cea mai grea posibilă.

Pentru Andrei Alexandrescu, psihologia nu este doar o profesie, ci un mod de a privi lumea, prin oameni, prin mecanismele care le modelează alegerile, cât și prin forța pe care fiecare o poate redescoperi în sine. Dacă ar rezuma tot ce face într-o frază simplă, ar spune că ajută oamenii „să fie mai încrezători în forțele proprii, să se simtă bine în pielea lor și să construiască viața pe care și-o doresc”.

Dar în spatele acestei simplități se află ani întregi de formare, o combinație între economie, psihologie clinică, coaching sistemic și intervenție cognitiv-comportamentală, plus un parcurs personal care a pornit nu din manuale, ci dintr-o curiozitate timpurie: „Interesul pentru modul în care funcționează oamenii l-am avut de mic copil”. Dar nu l-a recunoscut ca vocație de la început.

A crescut într-o epocă în care mersul la psiholog era stigmatizat, iar el însuși era sceptic. Iar primul contact cu ceea ce avea să devină profesia vieții sale nu a venit din manuale, ci dintr-o tabără. „La 14 ani am început voluntariatul cu copii din medii defavorizate și am văzut cât de importante sunt înțelegerea, contactul interuman și nevoia cât se poate de firească de a fi văzuți, auziți și susținuți.” Totuși, abia în facultatea de economie a apărut declicul. Studiind comportamentul consumatorului, a observat că teoriile nu se potrivesc cu realitatea oamenilor. „Mi-am dat seama foarte repede că oamenii, în general, în orice alt mod, dar nu rațional fac majoritatea alegerilor, guvernați de emoții și convingeri personale.” A început atunci să studieze profiling „pentru a-mi îmbunătăți jocul de poker”, glumește el, „de unde curiozitatea a explodat”.

A lucrat în diplomație, consultanță de management și risc, iar noțiunile de psihologie aplicată au început să prindă contur în viața lui profesională. „Pe parcurs, am primit mult feedback pozitiv pentru abilitățile mele și încurajări care m-au ajutat să aleg să fac pasul către formarea în psihologie.” Decizia finală a venit însă când o psiholoagă l-a văzut lucrând cu copii cu afecțiuni oncologice. „Mi-a urmărit activitatea și, împreună cu discuțiile pe care le-am avut cu o altă doamnă psiholog pentru orientare și claritate în carieră, m-a ajutat să-mi confirm drumul.” Astăzi, Andrei vorbește despre transformare nu ca despre un concept abstract, ci ca despre o experiență pe care el însuși a trăit-o. „Practica noastră începe cu noi înșine, prin propriul proces de intervenție psihologică, dezvoltare personală și evaluare psihologică. Am simțit direct ce înseamnă transformarea și fără această trăire nu aș fi ales să profesez.” A înțeles că schimbarea este posibilă abia când și-a văzut propriile limite și și-a dat seama că „perspectivele mele sunt limitate, iar schimbându-le pe acestea se schimbă tot”.

Primul moment de confirmare profesională a fost cu primul pacient: „Venise cu o problemă de carieră și cu convingeri eronate despre propria persoană. După o singură ședință, doar prin schimbarea perspectivei, a depășit un blocaj prezent de ani de zile. Mi-a spus că știe ce are de făcut — și partea bună este că și-a păstrat spiritul și în prezent.” Unele cazuri însă l-au urmărit mai mult. „Multe, în special cele care au un diagnostic psihiatric incert și sunt neînsoțite de o evaluare psihologică complexă.” Povestește despre un pacient cu istoric psihiatric de cinci ani, tratat pentru anxietate fără efect. „În evaluarea mea, semnele indicau mai degrabă un alt diagnostic din sfera (Tulburări de Spectru Autist). Medicul psihiatru cu care colaborez a confirmat ipoteza și a ajustat tratamentul, iar eu am recalibrat intervenția psihologică.” A urmat discuția cu familia: „Au înțeles, după lungi căutări, ce se întâmplă cu pacientul și astfel au putut oferi susținerea de care avea nevoie”.

Despre vulnerabilitatea de-a veni la psiholog, el vorbește cu respect, deoarece implică un act de curaj: „Mă emoționează întotdeauna curajul de a veni, de a se deschide și de a se vulnerabiliza în fața celor mai dificile trăiri și experiențe. Privit din exterior pare firesc, însă în realitate este un pas extrem de greu”. Iar dintre toate provocările meseriei sale, una se evidențiază mereu: „Întotdeauna, rezistența la schimbare, pentru că aceasta generează cele mai multe emoții”.

Dacă ar trebui să explice unui copil ce face, Andrei ar folosi cuvintele: „Ajut oamenii să fie mai încrezători în forțele proprii, să se simtă bine în pielea lor și să construiască viața pe care și-o doresc, pornind de la gândurile, emoțiile și comportamentele lor”. În spatele acestei fraze stă însă o meserie complexă, în care lucrează cu oameni extrem de diferiți — de la copii și adulți aflați în blocaje personale, până la lideri de organizații.  Această curiozitate a sa față de felul în care oamenii își construiesc lumea interioară vine din experiența acumulată în lucrul cu lideri, echipe și sportivi. „Teoriile sunt doar teorii. Cea mai mare greșeală este aplicarea rigidă a unei metodologii”, spune el.

Pentru Andrei, fiecare persoană își construiește propria realitate, adesea fără să-și dea seama cum. „Oamenii nu conștientizează enorm de multe lucruri — tipare personale, gânduri, rolul propriei persoane în problemele cu care se confruntă.” Iar ceea ce poate părea surprinzător pentru cei din exterior este un lucru pe care el îl vede des: „Nu toți oamenii care caută suport vor cu adevărat să fie ajutați”.

De aceea, consideră că „probabil una dintre cele mai importante calități ale unui psiholog este răbdarea”. În cabinet, această răbdare se transformă în prezență. „O zi bună este cea în care reușesc să fiu autentic și prezent, în care pacienții vin cu feedback conform căruia ședințele au funcționat și există rezultate reale, palpabile.” Iar când vorbește despre sănătatea mintală în organizații, o face fără idealisme: „Sănătatea mintală înseamnă mai mult decât propria persoană privită în mod izolat. Înseamnă și capacitatea de adaptare la un context”. Pentru el, reziliența, autocunoașterea, gestionarea emoțiilor și relațiile funcționale sunt elemente-cheie. „Eu sunt adeptul unei psihologii pragmatice, aplicate. Wellbeingul e un termen frumos, dar nu suficient.” Dacă ar trebui să lase pacienților un singur mesaj, unul care să rezume întreaga lui filosofie profesională, ar alege ceva simplu și greu de contrazis: „Te simți bine, faci bine”.     

Carte de vizită Andrei Alexandrescu:

1. Este psiholog clinician licențiat, coach sistemic certificat (International Coach Federation) și specialist în psihoterapie cognitiv-comportamentală (CBT), psihologie aplicată și analiză comportamentală, hipnoterapie și psihologie sportivă și organizațională;

2. Andrei îmbină o formare solidă în sănătatea mintală cu expertiză în coaching sistemic, profilare comportamentală și consultanță executive, axată pe leadership & dezvoltarea continuă a echipelor;

3. Anterior carierei în psihologie, a condus programe de transformare organizațională și dezvoltare a liderilor în companii multinaționale și are o pregătire academică în economie (ASE București).

4. A obținut certificări avansate în CBT și hipnoterapie, precum și în psihologia sportului, prin Academia FC Barcelona.

Întrebări fulger — Andrei Alexandrescu

Un lucru pe care îl vedeți imediat la un om când intră în cabinet sau într-o sală de training?

Atitudinea.

Ce întrebare puneți cel mai des unui lider în prima sesiune?

Ce crede despre acest proces.

Un obicei pe care l-ați elimina din comportamentul liderilor, dacă ați putea?

Mersul cu nasul pe sus.

Ce vă enervează cel mai tare într-o ședință de coaching?

Când avea nevoie de psihoterapie, dar a ales coaching că e mai drăguț. Oamenii aleg coaching pentru că este promovat ca fiind „despre viitor și obiective”, însă există multe cazuri în care nu conștientizează faptul că tiparele de gândire, de personalitate, de răspuns la stres îi blochează de fapt în îndeplinirea nevoilor și obiectivelor și în obținerea „stării de bine” mult râvnite. Fără să lucreze la acestea, coachingul poate induce, cel mult, o stare de autoamăgire și o adâncire în blocajele deja existente, fără să producă rezultate palpabile.

O tehnică psihologică pe care ați folosi-o oricând, dar și una pe care n-ați mai folosi-o niciodată?

Restructurare cognitivă (oricând), întrebări și atât (niciodată).

Cel mai subestimat ingredient al sănătății mintale la locul de muncă?

Salutul cu zâmbetul pe buze.

Ce vă ajută pe dvs. personal să rămâneți centrat?

Faptul că înțeleg că orice problemă întâlnită este o problemă umană.

Un mit despre anxietate sau stres pe care vreți să-l demontați complet?

Faptul că este doar din pricina „a ceva” care ne stresează și ne anxietează (un șef, munca etc.)

Ce ați pune pe un post-it pentru un lider care spune: „Nu am timp să mă ocup de mine”?

„În consecință, la un moment dat nu o să mai ai timp nici să muncești”.

Cel mai important lucru pe care îl poate face o echipă în mijlocul unei crize?

Să facă apel la rațiune, nu să-și asculte doar tiparele de stres, emoțiile și pulsul.

Dacă ați putea lucra cu orice lider din lume, fără limită de timp sau buget, cine ar fi acesta?

Elon Musk. E atât de controversat încât sunt sincer curios cum se simte și ce obiective de terapie ar putea avea.