Parlamentul a adoptat o nouă lege a semnăturii electronice, modificând un act normativ din epoca Adrian Năstase. Asociația patronală a firmelor de soft și IT și Sabin Sărmaș, fostul șef al Comisiei de IT din Camera Deputaților salută noua lege: este “modernă”, un antidot la “refuzul cultural” din sectorul public

România va avea o nouă lege a semnăturii electronice, care modifică un act normativ adoptat în “epoca” Adrian Năstase, respectiv în urmă cu 23 de ani, în 2001, odată cu adoptarea unui nou act normativ de către Camera Deputaților, care a fost cameră decizională în procesul legislativ. Adoptarea proiectului de lege a fost salutată cu satisfacție de Asociația patronală a companiilor de software și servicii (ANIS), dar și de Sabin Sărmaș, unul dintre inițiatorii proiectului, care anterior a fost președinte al Comisiei de IT din Camera Deputaților.

“La mai bine de 10 ani de la adoptarea de către Uniunea Europeană a Regulamentului European 910/2014 care reglementează “identificarea electronică si serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice”, România legiferează utilizarea acesteia pe scară largă, după ce Camera Deputaților, cameră decizională, a adoptat astăzi Legea privind utilizarea și prestarea serviciilor de încredere, cunoscută în mod popular ca semnătura electronică. Astfel, cetățenii români și companiile vor avea acces mai facil la servicii și produse digitale, atât în interacțiunea cu instituțiile statului, cât și în mediul privat”, a transmis ANIS printr-un comunicat de presă.

„Rezultatul final al votului, faptul că cetățenii români și companiile vor putea utiliza semnătura electronică în orice situație, fie în relație cu statul român, fie pentru relațiile comerciale private, este crucial pentru dezvoltarea României. Dar modalitatea în care am ajuns aici, la 10 ani de la adoptarea legislației europene și după intense eforturi depuse de noi și de celelalte organizații patronale pentru adaptarea legislației locale, efort ce durează mai bine de 7 ani, demonstrează faptul că avem încă un aparat de stat deloc agil și ne exprimăm speranța că, la următoarele reforme legislative de care România va mai avea nevoie pentru a face definitiv pasul către o Românie modernă, digitală și sigură, vom fi mai rapizi. Salutăm încă o dată votul, după un efort susținut de-a lungul mai multor ani, pentru că este o încununare a eforturilor societății civile și organizațiilor patronale în dialogul cu Guvernul României”, conform unei declarații a președintelui ANIS Edward Crețescu, inclusă în comunicatul de presă.

Pe rețeaua socială de business LinkedIN Crețescu a oferit detalii suplimentare, susținând că actul normativ ajută și la depășirea “refuzului cultural” al acceptării regulamentului european privind semnătura electronică în sectorul public.

“După 7 ani de muncă, începuți în 2017 la Comisia de IT din Parlament, România are în final o lege nouă de semnătură electronică, care va înlocui Legea 455/2001. Prima întrebare care totdeauna apare când vorbești despre subiectul ăsta este: „Bine, bine, dar cu ce îmi schimbă viața, că tot la ghișeu mă duc?”. Nu, ideea este să nu te mai duci la ghișeu de acum încolo.

Diferențele dintre legile existente, vechi de 23 de ani și bazate pe o directivă europeană din 1999, împreună cu refuzul cultural de a accepta regulamentul european, au dus la necesitatea unei noi legi. În primul rând, acum avem toate cele 3 tipuri de semnături așa cum sunt ele puse în EIDAS. Înainte aveam semnătura simplă, calificată și extinsă, extinsă care nu mai există de 15 ani din punct de vedere tehnic, dar ea încă avea efect legal! Acum putem folosi cele 3 tipuri de semnături – simplă, avansată și calificată – într-un mod transparent, cu un cadru legislativ clar, și menționez aici, un cadru legislativ național clar.

Știu că avem Regulament European, direct aplicabil, dar vorbind aici din experiență proprie, care este negativă de cele mai multe ori, este necesară o legislație națională pentru toți juriștii, judecătorii, funcționarii publici. Asta am încercat să facem cu această lege, să avem un cadru clar.

Salut toți colegii din ANIS România și Confederația Patronală Concordia cu care am lucrat, mulțumirile publice către Sabin Sărmaș și echipa lui, împreună cu echipele de la Ministerul Afacerilor Interne România, Autoritatea pentru Digitalizarea României și Bogdan Ivan de la Ministerul Cercetării, Inovării & Digitalizării. Nu exagerez când spun că peste 100 de oameni au lucrat de-a lungul timpului la acest proiect legislativ, a fost unul dintre cele mai bune exerciții democratice făcute în Parlament în ultimii ani, și acest detaliu a fost comentat în repetate rânduri de către membrii Camerei Deputaților.
265 voturi pentru adoptare, astăzi, 18 iunie 2024.
O veste excelentă pentru #Romania”, a scris Crețescu pe LinkedIN.

Și Sabin Sărmaș s-a declarat entuziasmat de adoptarea proiectului, tot pe LinkedIN. “De ce nu putem simplu, de ce nu putem ca pe DocuSign, de ce trebuie token, de ce costă atât, de ce drumuri de făcut pentru o treabă care e online în final?
Nu va mai fi cazul, totul se schimbă odată cu Legea semnăturii electronice, așa cum a fost adoptată astăzi în Parlament. Avem probabil cea mai curajoasă lege din Europa, pentru oameni, pentru companii, pentru instituții. Tot ceea ce astăzi e o frână în drumul spre digital, simplu, fără stres, dispare. Unii spun că vine cu riscuri, eu spun că sunt oportunități.

Mulțumesc tuturor celor care au pus umărul la această lege pe care ne chinuim să o adoptăm de 10 ani. A fost unul dintre cele mai complicate procese pe care le-am condus în Parlament, dar cu ocazia asta am bifat încă o mare promisiune făcută în campanie, alături de legea interoperabilității.
Să o vedem promulgată și spor la digitalizat; acum nu mai sunt scuze, cel puțin în privința legislației pentru semnătura electronică”.

Andrei Nicoară, expert în e-guvernare, și singura persoană care a înaintat o opinie despre proiect în perioada în care acesta era în consultare publică la Senat în anul 2023, critică noul act normativ.
Nicoară face referire la valoarea juridică a documentului cu semnătură simplă din actul normativ, și își începe mesajul publicat pe rețeaua LinkedIN cu citarea articolului relevant din lege.

“(9) Documentul electronic semnat cu semnătură electronică simplă produce aceleași efecte juridice ca un înscris semnat cu o semnătură olografă, în oricare dintre următoarele cazuri:
b) înscrisul semnat cu o semnătură electronică simplă este recunoscut de cel căruia îi este opus, recunoașterea putând să rezulte și din faptul neechivoc al executării în tot sau în parte, de către cel care contestă semnătura electronică simplă, a obligațiilor care s-au născut din înscrisul în formă electronică”.

El susține că această abordare implică mai multe riscuri: “Această corelare cu executarea ulterioară a obligațiilor există deja, ca practică, pentru documentele olografe. Confederatia Patronala Concordia care a promovat acest articol precum și cei care l-au acceptat însă nu văd o diferență esențială:

Un document letric, prin natura lui, are mijloace de prevenire a alterării conținutului: dimensiunea hârtiei este limitată, textul are o structură naturală care evidențiază adăugiri ulterioare, existe mijloace științifice care diferențiază cerneli, elemente grafologice, etc.

Această lege se aplică și fișierelor TXT editate în Notepad. Semnătura simplă este practic scrierea numelui în text.

Nu există garanția unor mijloace de a dovedi că un astfel de fișier nu a fost editat ulterior sau să-l legi cu un context care implică presupusul semnatar.
Totuși această lege practic împiedică „semnatarul” să conteste documentul – un drept pe care îl are întotdeauna în cazul semnăturii olografe – și obligă judecătorul să accepte conținutul doar pentru că o mică parte a fost executată.

În dezbaterile parlamentare eu am dat următorul exemplu:
Una este să scrie: „prețul este de 100 lei”, alta să scrie „prețul este de 1000 lei compus din 100 lei avans și 20 rate lunare”. Oricare dintre aceste 2 variante este acceptată de judecător dacă există o plată de 100 lei. Pe hârtie adăugarea mențiunii despre rate, ulterior, ar fi recognoscibilă – într-un fișier TXT, Nu!

Propunerea mea a fost ca semnătura simplă să impună o marcă temporală – un mijloc tehnic care blochează alterarea fișierului.

Franța a înțeles că documentele electronice sunt exemplare -copii- ale unui original care ulterior a navigat, în copii succesive, prin sisteme informatice.

Art.1379  stabilește că:
* Documentul prezentat trebuie să aibă integritatea garantată (ce am propus eu cu marca temporală ca soluție tehnică)
* Este la latitudinea judecătorului francez să accepte documentul în funcție de context.

Noi ne-am aruncat fără să înțelegem și impunem cetățenilor o conduită de reducere a acestui risc care depășește capacitatea de execuție a 99% din populație”.