Pariuri pe moartea oamenilor. Culisele tranzacțiilor cu polițe de asigurări

Pentru astfel de situații se pare că firmele de asigurări au găsit o soluție: vânzarea poliței de asigurare unui prieten sau unui străin, la fel cum se întâmplă în cazul unei mașini, al unei bărci sau al unei case. În tranzacții numite în Statele Unite „viatical settlement“, pentru pacienții aflați în faze terminale de boală, sau „life settlement“, pentru restul oamenilor, persoanele care își vând asigurarea de viață primesc imediat o sumă de bani în numerar.

Ce părți ale corpului au ales să-și asigure vedete precum: Madonna, Heidi Klumm sau Jennifer Lopez – GALERIE FOTO

Cumpărătorul, în schimb, devine beneficiarul poliței și plătește primele până la decesul persoanei asigurate.
Într-o astfel de situație se află, potrivit New York Times, și americanul Ruben Robles. „Tu vezi luminițe?“, l-a întrebat Ruben pe fratele său Mark, în 2007. Strălucitoare, în formă de stea și albe, luminițele dansau în fața ochilor săi pe când șofa, făcea cumpărături sau când își hrănea pisicile. Pentru că Mark nu vedea nimic, Ruben a mers la medic, care a crezut că viziunile acestuia sunt provocate de stres.

Ruben conducea la vremea respectivă o agenție de recuperare a datoriilor în Los Angeles, programul de muncă era lung, iar datornicii reticenți. Câteva săptămâni mai târziu, Ruben a început să sufere de crize. A mers la alt medic, a făcut un RMN, care a scos la iveală o tumoare în lobul frontal al creierului. Diagnosticul a fost cancer cerebral. La 36 de ani, lui Ruben i s-a spus că nu va apuca a 38-a aniversare.

Îngrozit, Rubles a spus că s-a gândit permanent la Dumnezeu. Dar criza sa era atât practică cât și existențială. În următorul an și jumătate, chirurgii l-au operat de trei ori pe creier și au extirpat cât au putut de mult din tumoare. În urma operațiilor, Robles abia mai poate merge și vorbi. A închis firma de recuperare a datoriilor. Soția l-a părăsit și Robles, care are nevoie de ajutor permanent, s-a retras în apartamentul mamei sale.

Facturile medicale erau în creștere, iar Robles, deși avea încredere că Dumnezeu va avea grijă de el după moarte, avea între timp o nevoie imediată, disperată, de bani.

Ron Escobar, un prieten apropiat al său, a mers atunci la Carole Fiedler, un expert în asigurări. Fiedler a văzut că Robles nu are o casă de vacanță de vânzare sau acțiuni Google, ci o asigurare de viață de jumătate de milion de dolari.

Asigurarea de viață ar trebui în mod normal să fie în beneficiul soțului supraviețuitor sau al moștenitorilor, nu să îi servească pe titulari. Dar Fiedler, care deține o firmă numită Innovative Settlements, știa că o poliță de asigurare poate fi revândută ca orice alt activ, precum o mașină, o barcă sau o casă.

Robles nu mai putea să își câștige existența în modul tradițional, dar, pentru investitorul potrivit, moartea sa iminentă valora foarte mult.

Vânzarea vieții sau a unei case pot avea mai multe în comun decât s-ar crede. Posibilii cumpărători fac cercetări și efectuează inspecții. Există oferte și contraoferte, până când vânzătorul acceptă una dintre ele. Vânzătorul nu renunță literalmente la viață, desigur, ci la polița de asigurare. Distincția este însă aproape inexistentă, având în vedere că valoarea de vânzare este legată de o estimare rece a duratei de viață a vânzătorului.

În cazul poliței lui Robles, și-a exprimat interesul o companie din Georgia, Habersham Funding. Escobar i-a trimis șase cutii cu documentele medicale ale lui Roble, în total mii de pagini. Firma le-a analizat și le-a trimis și la o companie specializată în analiza speranței de viață. Rapoartele au confirmat prognosticul pesimist că Robles mai are mai puțin de doi ani de viață. Fiedler a încercat la rândul ei să convingă firma Habersham că Robles bate la ușa morții. Cu cât mai repede se producea decesul său, cu atât mai puține polițe mai avea de plătit cumpărătorul, iar câștigul său ar fi fost mai mare.

Habersham a făcut o primă ofertă de 250.000 de dolari. „Trebuie să ne dați mai mult decât atât“, a spus Fiedler în timpul negocierilor. „Omul ăsta este grav bolnav!“ Compania a oferit în cele din urmă 305.000 de dolari, iar Fiedler a acceptat. Profitul cumpărătorului este 500.000 de dolari, respectiv valoarea poliței, minus suma de 305.000 de dolari și polițele care mai sunt de plătit.

Escobar, între timp, a sperat că prietenul său poate contrazice prognosticul sumbru. „Uite, ei pariază că vei muri. Tu pariezi că vei trăi“, i-a spus el.

Să pariezi că cineva va muri pare atât de sinistru încât este greu de crezut că practica este legală. Sigur, oamenii dau mulți bani pe polițele de asigurări de viață, așa că acest fapt le poate da dreptul să le și vândă. Dar libertățile în domeniul proprietății nu sunt nelimitate, în special în probleme legate de viață. Posesia și controlul asupra propriului corp sunt un drept fundamental. Dar acest drept nu a împiedicat interzicerea prostituției, vânzările de organe sau serviciile oferite de părinți surogat în schimbul unor sume de bani.