Paradoxal, problema principală în această criză este că băncile raportează un profit prea mare, ceea ce le face să fie o țintă în mișcare pentru toată lumea și încă nu a început anul electoral 2024

Subiectele săptămânii trecute au fost:

• Greva profesorilor care cer salarii mai mari – de 7 zile elevii nu mai fac cursuri școlare.
• Rotativa guvernamentală și împărțirea posturilor în noul guvern – Nicolae Ciucă de la PNL, actualul premier, trebuie să demisioneze iar în locul lui să vine Marcel Ciolacu, președintele PSD
• Frauda de la CNICR – Compania Națională pentru Controlul Gazelor, Instalaților de Ridicat și Recipientelor sub Presiune – nu știu câți dintre voi știați că există o astfel de companie de stat – unde conducerea în frunte cu directorul general Ioana Timofte, fostă nepoată a unui director SRI, este acuzată de o fraudă de 10 milioane de lei.
• Sentința definitivă și trimiterea la ani grei de închisoare a lui Sebastian Vlădescu, fost ministru de Finanțe, și Ionuț Costea, fost președinte de bancă, fost reprezentant al României la BERD și cumnatului lui Mircea Geoană, numărul doi din NATO, într-un dosar de mită de 20 milioane de euro.
• Războiul declanșat între ANPC și bănci.

Disputa dintre ANPC și bănci are ca subiect acuzațiile aduse de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului împotriva băncilor pe motiv că acestea își înșelă clienții, persoanele fizice, prin modul de calcul al ratelor la bancă.

https://www.zf.ro/banci-si-asigurari/11-banci-amendate-550-000-lei-anpc-calculul-ratelor-horia-21877287

ANPC acuză băncile că impun clienților un scadențar al plății ratelor prin care la început se plătește mai mult dobândă și mai puțin din principalul creditului, ceea ce face ca acestor clienți să le scadă soldul creditului mai greu.

De asemenea, în discuție este și faptul că băncile nu au anunțat clienții în momentul acordării creditului că dobânzile vor crește, ceea ce le vor pune mari probleme în rambursarea ratelor.

În replică, băncile acuză ANPC de vendetă, susținând că acestor clienți care solicită un credit li se prezintă variantele de rambursare, respectiv în rate fixe sau rate descrescătoare, iar decizia finală aparține clientului.

Când cineva vrea să ia un credit primul lucru pe care îl întreabă nu este cât este dobânda, ci câți bani poate să ia cu veniturile pe care le are.

90% dintre clienți nu știu cât este dobânda la creditul pe care îl au. Ei primesc pe telefon cât este rata de plată (poate ar fi bine ca băncile să spună în mesajul în care anunță cât este rata, cât este dobânda în procente, cât înseamnă dobânda în valoare nomonală și cât înseamnă principalul).

Pentru un client cel mai important lucru este care este suma maximă pe care poate să o ia cu veniturile pe care le are, având în vedere că rata formată din principal și dobânda nu poate să fie mai mare de 40% din veniturile clientului.

În aceste condiții, băncile vin cu doua variante: plata unor rate lunare egale sau plata unor rate lunare descrescătoare. În prima variantă, la rate lunare, suma maximă pe care cineva o poate lua este mai mare decât suma pe care o poate lua dacă ar plăti rate descrescătoare.

La rate lunare egale, dobânda este mult mai mare la început, iar principalul este mult mai mic.

La rate descrescătoare, principalul este egal pe toată durata creditului, iar dobânda are o pondere mai mică în rata lunară de plată.

Dar prima rată este mult mai mare decât rata la rate lunare egale.

La solicitarea ZF, Exim-Banca Românească a venit cu un exemplu legat de cele două variante.

https://www.zfcorporate.ro/banci-asigurari/arata-scadentarul-credit-ipotecar-300-000-lei-30-ani-rambursat-rate-21900054

Diferența fundamentală dintre ele este că dacă ai rate egale, adică dobânda are o pondere mult mai mare la început, suma pe care poți să o iei este mai mare, având în vedere că analiza de scoring se face la prima rată a creditului, respectiv la ponderea ratei în totalul veniturilor din momentul acordării creditului.

Bineînteles că clienții vor alege o rată lunară de plată mai mică ca să poată să ia o sumă mai mare de credit.

Este adevărat că în această variantă, când dobânda este mai mare la început, acest lucru înseamnă și venituri mai mari pentru bănci, iar dacă principalul scade mai lent în rate descrescătoare, soldul creditelor băncilor este mai mare, ceea ce le conferă un avantaj mai mare pe termen scurt.

Dar în esență, la finalul unui credit, un client va plăti aceeași sumă, indiferent dacă rambursarea se face în rate descrescătoare sau egale.

Oricum, această modalitate de rambursare în rate egale, ceea ce înseamnă că principalul scade mai lent, nu este o invenție românească, a băncilor din România pentru aș înșela clienții.

Poate ar fi bine ca băncile să aibă semnătura clientului când accesează un credit pentru cele două variante de rambursare, astfel încât să nu mai existe discuții.

Când este criză toata lumea se uita cu mânie către bănci, bancherii fiind principalii responsabili, alături de politicieni, de ceea ce se întâmplă rău, de creșterea inflației, de război, de explozia dobânzilor, băncile sunt de vină și când clienții nu mai plătesc creditele (unii chiar nu mai pot să plătească din varii motive, dar alții chiar nu mai vor să plătească, iau banii și fug cu ei), băncile sunt de vină când firmele nu mai obțin profit ca înainte pentru că trebuie să plătească dobânzi mai mari, băncile sunt de vină când resping dosarele de creditare și nu îndeplinesc visul antreprenorilor de a face o afacere fără să pună  un ban, băncile sunt de vină că fac profit împrumutând statul și mai puțin companiile, băncile sunt de vină că duc profitul în afară și nu îl împart cu poporul, etc.

Aceste acuzații sunt peste tot în lume la adresa băncilor, nu numai în România.

Am asistat la finalul anului trecut la o discuție între premierul Ciucă și principalii oameni de afaceri, antreprenori români, în care, nici mai mult nici mai puțin, o parte din aceștia cereau naționalizarea băncilor, să avem noi băncile noastre ca să putem să luăm credite mai ieftine (nu contează că tot aceeași antreprenori cereau dobânzi cât mai mari la depozitele bancare, pentru că avem inflație mare și valoarea  banilor scade, dar dobânzi cât mai mici la credite. Și cine să acopere diferența? Statul, Banca Națională, că are bani).

Problema este, ironic, că băncile fac acum profit prea mare, ceea ce atrage atenția asupra lor în actualul context de criză.

Anul trecut, un an de criză cu explozia inflației și a dobânzilor la credite, băncile au facut un profit de 10,4 miliarde lei, un maxim istoric. Ce să facă băncile dacă clienții, atât personele fizice, cât si companiile reușesc să își plătească ratele la bancă. Unde să ascundă băncile acest profit?

Apropo de cât profit fac băncile: Dedeman, cea mai mare afacere românească, deținută de frații Pavăl, a raportat pentru 2022 un profit net de 1,7 miliarde lei, adică 346 milioane euro, exact cât a raportat și BCR, deținută de grupul austriac Erste, a doua bancă de pe piață. Banca Transilvania a raportat un profit de 2,5 miliarde de lei.

În aceste condiții, bineînteles că bancherii sunt făcuți cămătari, sug sângele poporului, bagă firmele care suferă în faliment și iau toți banii oamenilor prin creșterea ratei la credit,  astfel încât aceștia nu mai rămân cu nimic după salariu.

Nu ai cum să discuți rațional pe marginea acestui subiect, iar faptul că ANPC vine cu acuzațiile legate de modul de rambursarea a creditelor, dă și mai mult apă la moară criticilor băncilor.

Având în vedere criza, având în vedere ascensiune naționalismului, populismului, patriotismului poate ar fi mai bine ca băncile să nu mai facă profit, ca să nu existe motiv de nemulțumire. Mai ales ca la anul vom avea alegeri extrem de tensionate iar băncile vor fi în prima linie, ca țap ispășitor.