Până să plece capitalul străin, s-ar putea ca antreprenorii români să nu facă față schimbării condițiilor din piață

Și mai întotdeauna se dă exemplul Nokia de la Cluj, care a investit într-o fabrică, a ajuns la un miliard de euro, după care a închis-o și a plecat. Pentru venirea Nokia, autoritățile locale din Cluj-Napoca și Jucu au întins covorul roșu.

Mai puțin se vorbește despre faptul că în parcul unde a stat Nokia au venit alți investitori străini, deci clădirile și spațiile din parcul industrial nu au ajuns circul foamei, ci dimpotrivă.

De mai bine de un deceniu, de când au scăzut investițiile străine imediat după criză, tot auzim că investitorii străini pleacă, iar în urma lor nu va rămâne nimic, decât capitalul românesc.

Ce ne arată ultimii opt ani: investitorii străini prezenți în România, cei care au apucat să se instaleze, să facă angajări, nu numai că nu au plecat, ci dimpotrivă, și-au extins capacitățile, au angajat mai mulți oameni și anunță planuri de investiții în continuare.

Au majorat salariile, de voie, de nevoie, au investit în trainingul angajaților pentru a putea executa operațiuni mai complexe, au apărut centre de cercetare și dezvoltare, au început să caute din ce în ce mai mulți ingineri, programatori, softiști și personal cu înaltă calificare.

Bineînțeles că investitorii, în special cei din automotive, se plâng de creșterea salariului minim pe economie, care s-a dublat în 4 ani, de lipsa forței de muncă, de lipsa infrastructurii, de lipsa predictibilității fiscale etc. Face parte din fișa postului.
|n realitate, nu au de gând să plece, pentru că România le oferă cel mai bun cost/preț pentru investiția lor, găsesc o forță de muncă mai bine pregătită decât acum un deceniu, românii sunt mai adaptabili decât ungurii, bulgarii, sârbii, ucrainenii, turcii și rușii.

Bineînțeles că vor exista cazuri în care se vor mai închide din capacități pentru a se duce în alte zone. Dar vor fi niște excepții, nu un trend general.

Chiar dacă piața de IT se confruntă cu o criză majoră de personal și cu salarii în creștere, diferența față de Polonia, Cehia, Slovenia, ca să nu mai vorbim de piețele vestice, este încă mare.

Olandezii de la Levi9 Global au anunțat că au în plan să ajungă de la 135 la 300 de angajați în Iași în următorii doi ani: ”Dacă, spre exemplu, în Olanda costul mediu al unui programator este de 75 de euro pe oră, în România este de 35 de euro pe oră“.
|n București, clădirile de birouri sunt pline ochi din nou, iar cererea de noi clădiri este în creștere. Cei care visează în continuare la măreția IMGB-ului sau la presele de la Vulcan se înșeală crezând că marile grupuri internaționale din IT vor renunța la România atât de ușor. Le este foarte bine aici și numai un cutremur la nivel internațional le poate schimba poziția.
Mai degrabă IT-ul și telecomunicațiile vor câștiga teren în economia României decât vor reveni mastodonții industriali sau celebra oțelărie de la UCM Reșita, de 100 de ani. Mai degrabă iese un IT-ist decât un oțelar.

Este corect că România e o țară de lohn auto, multe fabrici de aici executând cele mai simple procese care încă nu pot fi automatizate, cum ar fi cablajele, unde îți trebuie o pregătire doar de o lună și să vezi bine ca să distingi culorile. Dar pas cu pas s-au introdus și alte operațiuni, puțin mai complexe, care pot acomoda creșterile salariale și chiar pot susține trendul acesta.

Până să plece din România, așa cum fatalist spun cei care cred că România nu mai are industrie, marile grupuri internaționale au început să treacă și la unități de cercetare-dezvoltare pentru a valorifica cunoștințele intelectuale și tehnice acumulate de români. Iar salariile nu sunt cele minime pe economie, ci se duc spre 1.000 de euro.
Problema nu este că investitorii străini vor să plece din România și sunt la un pas să închidă, ci că au nevoie în continuare de resurse umane pentru care sunt dispuși să plătească.

Aceste resurse umane pleacă din companiile românești care nu pot să facă față creșterilor salariale din multinaționale.
Mulți antreprenori români și-au bazat businessul pe salarii mici și acum au o problemă în a face față noilor tendințe din piață.
Problema nu este la capitalul străin, ci la capitalul românesc, care s-ar putea să fi rămas în urmă atât cu modelul de business, cât și cu organizarea internă.
Până să plece străinii, s-ar putea să iasă din piață capitalul românesc care se adaptează mai greu schimbării condițiilor din piață.