Pacienții nimănui. Colegiul Medicilor din România nu are nicio reacție la cinci zile după ce o tânără a murit în spital

Șirul de probleme din spitalele românești de stat nu mișcă șefii din Sănătate, care se pun la adăpostul rapoartelor, al anchetelor pentru a masca lipsa de acțiune. Și nici când se atestă negru pe alb o problemă, nimeni nu are o reacție, nu se revoltă.

Cazul tinerei care a murit în Spitalul Județean Botoșani fără să fie văzută timp de șapte ore de un medic este doar cel mai recent.

Cu două săptămâni în urmă, o altă femeie năștea pe trotuar pentru că medicii nu au îngrijit-o, iar asistentele au chemat ambulanța să o ducă de la un spital la altul. Rezultatul: niște subiecte pentru presă, o demisie venită la două săptămâni și câteva amenzi celor implicați. Ce mesaj au transmis reprezentanții autorităților pentru acei medici care nu își fac treaba după cazul Urziceni? Câte cazuri trebuie să mai existe, undele încheiate cu tragedii, pentru o reacție, o schimbare?

După cazul de la Botoșani, în care raportul Direcției de Sănătate Publică arată clar că șapte ore pacienta nu a fost consultată de niciun medic, niciun oficial din ministerul Sănătății, de la Casa de Asigurări, de la Colegiul Medicilor nu a ieșit să vorbească cu subiect și predicat despre ce se întâmplă în spitale.

De abia astăzi, la cinci zile de când a devenit subiect public faptul că o pacientă a murit în spital în dureri, fără ca un medic să o vadă, ministrul Alexandru Rafila a răspuns la câteva întrebări, a vorbit și despre indiferența personalului medical.

Ministerul Sănătății nu a organizat însă o conferință dedicată acestui caz, în care să transmită un mesaj clar și răspicat medicilor și asistenților. Prilejul conferinței în care a vorbit medicul Alexandru Rafila azi a fost o colaborare între România și Coreea de Sud, o donație de niște echipamente medicale făcută către statul român. La final, după ce a încheiat subiectul principal – colaborarea cu Coreea, ministrul Sănătății a răspuns câteva minute la niște întrebări care au vizat și cazul de la Botoșani.

Într-un alt caz, la Târgu Jiu, o femeie urma să fie operată de hernie când, de abia pe masa de operație, medicii și-au dat seama că femeia de fapt năștea, aceasta era sursa durerilor abdominale pe care le acuza. Întrebat și de acest caz, ministrul Rafila a părut mulțumit că nu a fost cazul de deces, ca la Botoșani, mama și copilul în cazul din Târgu Jiu trăiesc.

Ieri, 22 august, undeva la prânz, a venit și raportul DSP Botoșani care arată clar că tânăra Alexandra nu a primit îngrijire medicală în spital. Niciun șef de instituție a statului care se ocupă de sănătate nu a ieșit să vorbească despre aceste nereguli. Se așteaptă anchetele, nu se pot antepronunța. Le este greu șefilor celor mai importante instituții din sănătate să vorbească despre principii? Să transmită un mesaj de mobilizare către medici? Să le dea puțină încredere pacienților că dacă trec prin aceleași situații nu vor ajunge niște nume în câteva rapoarte?

Colegiul Medicilor din România nu a avut nicio reacție publică. Este organizația care veghează asupra respectării de către medici a profesiei lor. Ce este important pentru Colegiul Medicilor din România să comunice? Că se fac alegeri în comisiile de disciplină din mai multe colegii teritoriale. Asta au publicat pe Facebook în ultimele două zile. Niciun cuvânt despre rolul medicilor, chiar și la modul general, dacă tot se așteaptă rapoarte până să vorbească concret de cazul Botoșani. Nici după Urziceni Colegiul Medicilor nu a avut vreo reacție.

Prin nepăsarea din spitale, prin lipsa de acțiune, empatie, reacție, prin tăcerea medicilor buni (sau plecarea lor), toți pacienții României actuali și viitori sunt lăsați, la fel ca tânăra Alexandra, singuri.