Pacat ca nu ne-am grecizat

Doar ca ar putea exista si alte sensuri, care ne-ar indreptati sa ne dorim o grecizare: cine a urmarit cum a evoluat situatia din Grecia i-a vazut pe premierul Papandreou si pe ministrul de finante Papaconstantinou, iesind in conferinta de presa din 2 mai dupa negocierile cu FMI cu o lista clara si definitiva de masuri de austeritate, care merg de la cresterea TVA si a accizelor la taierea salariilor si a pensiilor pentru cei cu salarii peste 3.000 de euro, respectiv cu pensii peste 2.500 de euro.

Momentul e memorabil fiindca dupa el n-a mai urmat nimic: nici in zilele urmatoare, nici la dezbaterile ulterioare din parlament, masurile anuntate nu s-au mai modificat, nemaivorbind de inovatii fiscale de-o zi lansate si pe urma retrase ori inlocuite cu altele ori cu liste provizorii de masuri care in fiecare zi s-au lungit cu alte idei si decizii, asa cum s-a intamplat la noi din 6 mai incoace. Cantitatea de stiri contradictorii, indreptari, ezitari, amanari, precizari si anunturi suplimentare (salariile in companiile de stat nu se reduc… de fapt se reduc si ele… de fapt va fi si o taxa de solidaritate… indemnizatiile pentru mame se vor reduce… de fapt vor fi impozitate si veniturile din drepturi de autor… etc.) ce au curs de la autoritatile noastre toata saptamana trecuta este stupefianta, intrucat ea nu poate fi explicabila logic decat in situatia in care vizita misiunii FMI ar fi prins Guvernul intr-o absoluta necunostinta de cauza in privinta starii finantelor publice sau poate doar daca FMI ar fi constrans statul roman sa taie peste noapte salariile si pensiile si i-ar fi poruncit sa reduca la minimum sau sa desfiinteze de-a valma toate cheltuielile sociale, intrecand Grecia de foarte departe in strangerea curelei.

De neuitat ramane un comentariu de pe forumul BBC, semnat de un oarecare un anume Giorgios din Ioannina, care scria, dupa anuntarea restrictiilor bugetare la Atena: “Va fi foarte greu, fiindca majoritatea grecilor sunt prost platiti. Taieri de salarii cu 20% si cresteri de TVA – incearca sa vinzi asta unor oameni care trebuie sa-si sustina familia cu 1.200 de euro pe luna”. Judecand acum insa lucrurile, la cateva saptamani distanta, nu diferenta de standarde dintre familia impovarata a grecului si cea a romanului e cea mai frapanta, ci si diferenta de discurs, de coerenta si de viziune intre mult blamatul guvern de la Atena si conducatorii de la Bucuresti.