(P) De la un moped și un angajat la șantiere cu 150 de oameni

În 2006 eram singurul angajat, în 2007 am avut trei oameni, după care am ajuns la un apogeu de 93 angajați în 2013. În acel an am înțeles că, de fapt, visul meu de mare companie de construcții s-a năruit și că nu pot face și dezvoltare imobiliară de top, și construcții, și m-am reorganizat începând să lucrez cu subantreprenori. Pentru RPC lucrează 35 oameni și 12 fiƒrme de subantreprenori, pe care îi aleg cu atenție maximă. Monitorizarea calității și a promisiunilor rămâne o prioritate pentru mine”, spune tânărul antreprenor timișorean. Pentru a se dezvolta, a mizat pe reinvestirea profiƒtului, tactică pe care o aplică, povestește el, „și în ziua de azi”. Din 2014 a apelat, pentru a se fiƒnanța, și la credite pe termen scurt, de 12-24 de luni, cu perioade de grație, având ca obiectiv rambursarea în termenul de grație. În prezent, pentru fiƒnanțarea proiectelor sumele investite se împart între fondurile proprii (30%) și credite bancare (70%).

„Îmi doresc ca 2017 s㠃fie anul stabilizării. Pentru asta sper să vindem 250 de unități și să și încasăm banii, pentru că de la momentul semnăarii antecontracului până la încasarea efectivă este un drum destul de lung. Anul trecut am vândut 173 de unități, în comuna Dumbrăvița, lângă Timișoara.” Următorul pas pe care îl plănuiește antreprenorul timișorean este cel spre piața din București, în zona de nord: „În următoarele 14 luni vom derula un proiect acolo. De asemenea, Oradea și Clujul prezintă interes”.

Pentru a-și clădi afacerea, Adrian Cionca a mizat pe poziționarea diferită față de a competitorilor: „Am avut mereu prețul cam cel mai mic din piață, fără să fac compromisuri la calitate. Acest lucru se datorează viziunii de a avea cât mai mulți clienți mulțumiți. Sunt tânăr, am copii mici și știu cât de important este să începi viața în propria locuință, pe care să ți-o și poți permite și în care să-ți poți crește copiii în siguranță și confort. Vreau să ofer generației tinere (și nu numai) această posibilitate”, explică timișoreanul strategia pe care a mizat pe parcursul a mai bine de zece ani de la înfiƒințarea fiƒrmei.

Drumul până la nivelul actual nu a fost însă ușor. Povestea, spune Adrian Cionca, întrebat de debutul său ca antreprenor, începe la vârsta când avea circa 13 ani și a dorit să se implice în afacerea tatălui său, din domeniul agricol. De profesie inginer constructor, tatăl său a renunțat la domeniu după Revoluție și s-a întors în satul natal, pentru a face agricultură alături de bunicul lui Adrian Cionca. „Erau extrem de fericiți că primiseră înapoi pământul, dar în 2003 tatăl meu a înțeles că este mai bine să se întoarcă în construcții la compania unui fost coleg de școală. Aveam 13 ani și tatăl meu se gândea să lichideze businessul de agricultură când eu i-am zis: «Tată, cred că pot face eu treaba asta; mă ocup să organizez combina și tractorul». Tata a avut mare încredere în mine.” S-a ocupat de agricultură vreme de trei ani, timp în care studia la liceul economic din Timișoara, iar în clasa a XII-a a hotărât că agricultura se poate face doar în varianta „totul sau nimic” și pentru că, spune el, „sunt genul de om care dă totul, am zis că nu aș putea face performanță cu resursele pe care le aveam pentru a face agricultura de top. Am renunțat și m-am apucat de construcții după orele de liceu!”

Cu un moped primit cadou de la unchi și cu o galeată de scule pe portbagaj a pornit, în 2006, ceea ce avea să devină dezvoltatorul imobiliar RPC. Un an mai târziu, în activitate i s-a alăturat tatăl său și, spune franc, „eu vedeam ƒfirma doar ca pe o sursă de fiƒnanțare pe perioada facultății, pentru că atunci visam să ajung un avocat de succes”. La un moment dat, i-a rugat pe părinți să accepte să-și ipotecheze apartamentul, pentru a accesa un credit, pentru a începe dezvoltarea imobiliară. „În septembrie 2008 au acceptat, iar eu porneam pe calea dezvoltării imobiliare în ajunul crizei economice, cu un credit de 103.000 CHF. În 2010 am reușit să vând prima casă, construită în comuna Dumbrăvița, «Pipera» Timișoarei, așa cum îmi place mie să o numesc, cu un «profiƒt» de minus 15.000 euro. Da, la prima casă am pierdut 15.000 euro, dar nu m-am dat bătut.”

La terminarea facultății a ales să rămână în domeniul construcțiilor. „Chiar dacă eram în mijlocul crizei, începând cu 2010 afacerea se dubla de la an la an, ceea ce a fost incredibil. Toată lumea era uimită în jurul meu, dar recunosc ca și eu.” În 2012 s-a întâlnit cu un om de afaceri, care l-a întrebat: „Vrei să faci dezvoltare? Am un PUZ, sună-mă când vrei să începi”. În aceeași zi au bătut palma și rezultatul a fost primul cartier dezvoltat de RPC în Dumbrăvița, Bălcescu Residence. „A fost o școală grea pentru mine, nu știam foarte multe, dar Dumnezeu a fost bun cu mine și m-a ajutat să duc la bun sfârșit, într-un an și jumătate, proiectul – 28 de duplexuri.” În acest timp a jucat mai multe roluri: project manager, dezvoltator, agent de vânzări, consilier clientelă. „După Bălcescu au venit Sunlight 1, Gloria Residence, Sunlight 2, Sun Apartments, toate în Dumbrăvița. Următorii pași? București, Oradea, Cluj.”