Orașul recâștigat de oameni înspre starea lor de bine. În țara sedentară, unele evenimente sportive transformă Bucureștiul într-un spațiu pentru oameni, nu pentru mașini. „Văd altfel acest oraș atunci când îl parcurg la pas“

♦ Pentru câteva ore, câteva artere importante din București, precum Șoseaua Kiseleff, Calea Victoriei, Straza Buzești, Straza Berzei, Bulevardul Unirii, Bulevardul Decebal și porțiuni din Splaiul Independenței au fost ale oamenilor și nu ale mașinilor ♦ Bucharest International Half Marathon by Constantina Diță a avut loc pe 26 aprilie a avut trei curse, de 21 de kilometri, de 10 kilometri și de 3,5 kilometri. Cu toate că numele atletei dă greutate evenimentului, el nu e doar pentru profesioniști, care fac din alergare chiar o profesie, e pentru toată lumea.

Când orașul se supune mașinilor, oamenii își caută alternative și natura se retrage către locurile în care mai e bine venită. Așa se întâmplă în urbele unde mașinile conduc oamenii și nu invers, unde nici oamenii nu se mai luptă pentru ei, pentru sănătatea și starea lor de bine, ci pentru cele patru roți care îi conduc către poluare și sedentarism.

Însă orașul mai prinde viață și poți să vezi chipurile fără a fi în spatele unui volan. Odată cu primăvara nu renaște doar natura, dar, pe alocuri, și orașul.

Într-o dimineață ușor răcoroasă de duminică, mii de oameni s-au strâns în zona Aviatorilor din București pentru a porni de la același start în curse de alergare pe șosea. Unii se pregăteau de curse prin mișcări de încălzire a mușchilor, alții verificau traseul pentru ultima oară înaintea cursei.

În adierea unei ușoare brize de primă­vară, limba română nu era însă singura vor­bită printre cei care urma să se așeze la star­tul curselor și încă se plimbau printre stan­durile sponsorilor. Italiana, franceza, engleza, spaniola se auzeau frecvent prin grupurile de alergători care nu au venit doar la cursele de profesioniști, dar și la cursa de 10 kilometri, cât și la cursa populară de 3,5 kilometri.

Pentru câteva ore, câteva artere importante din București, precum Șoseaua Kiseleff, Calea Victoriei, Straza Buzești, Straza Berzei, Bulevardul Unirii, Bulevardul Decebal și porțiuni din Splaiul Independenței au fost ale oamenilor și nu al mașinilor, spre supărarea șoferilor care nu găsesc alternative de transport la propriul vehicul într-o zi de duminică.

Însă, acolo, în acel moment, orașul a fost doar al oamenilor, lăsați liberi pe străzile care în alte zile adună doar noxe și claxoane. Duminică, străzile au fost martorele unei bucurii colective, dar și ale unei concentrări necesare în rândul celor veniți să obțină cel mai bun timp.

Bucharest International Half Marathon by Constantina Diță a avut loc pe 26 aprilie și a avut trei curse, de 21 de kilometri, de 10 kilo­metri și de 3,5 kilometri. Cu toate că nu­mele atletei dă greutate evenimentului, el nu e doar pentru profesioniști, care fac din alergare chiar o profesie, e pentru toată lumea, de la copii, adulți și bătrâni până la persoane cu diza­bili­tăți. Este loc pentru toată lumea, unde se vede cu adevărat că sportul are puterea de a uni o comunitate, indiferent de cât de diversă e.

Și tocmai acest aspect de incluziune a creat o atmosferă plăcută pentru câteva ore pe cele mai importante artere din București, care de altfel sunt populate doar de mașini.

Odată începute cursele, tropotele pașilor pe asfalt se auzeau la unison cu râsete și încurajările celor de pe margine. Pentru unii, semimaratonul a fost prima experiență de acest tip, dar pentru alții a însemnat o nouă medalie în portofoliul de participări la competițiile de alergare.

Aproape 3.000 de participanți a adunat evenimentul la toate cursele de duminică, un număr care a crescut de la an la an. Alături de participanți nu au fost doar susținătorii de pe margine, dar și companii care au venit în sprijinul evenimentului, precum Decathlon, principalul sponsor al evenimentului, dar și alții printre care Penny, Gold Nutrition sau Aqua Carpatica.

Odată trecuți de linia de finish, voluntarii din cadrul evenimentului se asigurau că înmână fiecărui participant câte o medalie, care nu înseamna doar o recunoaștere a performanțelor, ci mai degrabă o încurajare și o apreciere că a dus la bun sfârșit cursa, indiferent de lungimea și dificultatea ei. Uneori, în sport, despre asta e vorba, nu doar despre performanțe, ci despre consecvență, iar când vine vorba de mișcarea unei mase de oameni, nu performanța e cea care contează.

Și sportul împreună cu alți oameni e întotdeauna mai ușor, spune Rareș, 31 de ani, care a participat la cursa de 10 kilometri de weekendul trecut.

„Alergatul, prin definiție, este un sport solitar, iar pentru cineva care nu are neapărat o disciplină formată și antrenată în ani de zile, poate deveni uneori ușor demotivant. Ai nevoie de astfel de evenimente care să aducă la un loc oameni care, timp de zeci de minute, au același scop. M-am înscris pentru că am vrut o experiență diferită de alergarea obișnuită din parc. Un cadru organizat și presiunea socială te ajută să îți depășești o limită pe care, într-o alergare în parc, nu ai fi depășit-o. Este al doilea maraton la care particip și trebuie să recunosc că văd altfel acest oraș atunci când îl parcurg la pas, pe unde, zi de zi, circulă mașini“, spune Rareș.

Astfel de evenimente arată cât de multă nevoie există în rândul oamenilor de a simți că, pentru câteva ore, orașul este al lor. Închiderea unor străzi pentru a le permite unor oameni să alerge pe stradă nu înseamnă limitarea circulației mașinilor, ci e mai degrabă o invitație la mișcare, la a uni o comunitate și la a-i convinge și pe alții că orașul poate arăta și așa, nu doar sufocat de mașini și claxoane, într-un trafic care produce poluare și mult stres.

Străzile nu sunt ale mașinilor, ci sunt, în primul rând, ale oamenilor, care au de câteva ori pe an șansa să își revendice orașul.

România este una dintre cele mai sedentare țări din Europa. Aproape patru din zece români, mai exact 37%, nu fac suficientă mișcare fizică, potrivit datelor platformei Visual Capitalist. Altfel spus, aproape patru din zece români nu reușesc să facă cel puțin două ore și jumătate de activitate fizică moderată sau o oră și 15 minute de activitate fizică intensă pe săptămână, acestea fiind recomandările Organizației Mondiale a Sănătății.

La categoria activităților fizice intense se încadrează alergarea sau sporturile care necesită un efort fizic intens. România este printre ultimele țări din Uniunea Europeană la acest capitol, o populație mai mare care nu face activitate fizică regulată fiind în Italia, Malta, Cipru și Portugalia, cu procente între 40% și 52% din populație care poate fi încadrată la categoria sedentară.

O altă statistică arată că rata pacienților cu obezitate în România a ajuns la 39% în 2025, din datele publicate în raportul anual al Atlasului mondial al obezității.  În 2022, această rată era de 34% pentru România, iar acum zece ani era aproape la jumătate față de anul trecut.

Această evoluție este una alarmantă în contextul în care românii au tot mai mult un stil de viață sedentar. Mai mult, obezitatea și lipsa activităților fizice vin la pachet cu probleme de sănătate, cum ar fi hipertensiune, diabet, probleme respiratorii, hormonale, infertilitate, probleme locomotorii.