Orașul care a fost distrus aproape complet și s-a ridicat din propria cenușă. Cum a ajuns Varșovia una dintre cele mai spectaculoase capitale ale Europei

Există orașe pe care le vizitezi și știi imediat în ce categorie să le așezi. Orașe vechi, cu amintiri din alte vremuri, orașe noi, unde privirile îți sunt furate de înălțimi, orașe care au îmbătrânit urât, altele care par că abia fac primii pași, orașe care te cuceresc din prima clipă și cele care te îndepărtează. Și există Varșovia, un oraș care e și prezent și trecut, într-un amestec neașteptat care îți ridică sprâncenele a mirare.

Pentru români, capitala Poloniei este un loc cu o familiaritate ciudată. Când ajungi aici recunoști imediat blocurile comuniste, cu arhitectura lor de neuitat, cu aceleași balcoane, aceleași culori terne și pe alocuri coșcovite. Rânduri de blocuri simetrice, ce pot fi la fel de bine din București sau din Varșovia. Amintiri dintr-un trecut comun, pe care nici noi, nici ei nu îl putem șterge. Ce nu te aștepți este ca ele să fie înconjurate de zgârie-nori, de clădiri de birouri acoperite cu sticlă ce strălucește albastru, imagini simbol ale noii ere în care a intrat Europa de Est după căderea comunismului. Un amestec prin care Varșovia încearcă poate să reconcilieze trecutul cu prezentul. De fapt, istoria tumultuoasă a estului european este scrisă și în Varșovia, ca și în alte capitale din zonă, de clădirile ce o compun, gotice, renascentiste, baroce sau neoclasice, cartiere de blocuri comuniste și spații de birouri moderne.

O plimbare prin centrul capitalei poloneze este un traseu prin această istorie mai mult sau mai puțin păstrată. Biserici și fortificații gotice, precum Catedrala Sfântul Ioan (sec. XIV) sau Castelul Regal Curia Maior (1407–1410), locuințe de negustori cu aer renascentist, construcții baroce, cum este Biserica Sfântului Iacint (1603–1639) sau Palatul Krasiński, reconstruit după modelul din 1677, palate neoclasice, inclusiv superbul Łazienki, construit în mijlocul celui mai mare parc al orașului, cu o suprafață de peste 76 de hectare. Fără îndoială, Varșovia păstrează în multe zone aerul fostei capitale regale, cu palate și vile ascunse în curți umbrite și grădini cu hortensii. În plus, orașul nu lasă pe nimeni să uite că Chopin a fost polonez, așa că în zilele fierbinți de vară un număr impresionant de oameni se așază pe iarba din apropierea Monumentului Chopin din Parcul Łazienki pentru concerte în aer liber.

Fidelă trecutului, Varșovia este astăzi și unul dintre orașele europene cu cea mai spectaculoasă panoramă, iar Varso Tower (310 m) este cea mai înaltă clădire din UE și a șasea din Europa. Apetitul Poloniei pentru zgârie-nori nu este însă o poveste recentă, prima construcție de acest tip fiind PASTa (clădirea Companiei Poloneze de Telegrafie, din 1908), care, cu ai ei 51 de metri, era cea mai înaltă clădire din Europa la acel moment. A urmat apoi, în 1933, clădirea companiei de asigurări Prudential House (66 de metri), dar și emblematicul Palat al Culturii și Științei (237 m), ridicat în 1952-1955, care a cedat titlul de cea mai înaltă clădire din Polonia abia în 2021, după 66 de ani de la prima cărămidă.

Palatul Culturii este de fapt fratele mai mare al Casei Presei Libere din București, fostul Palat Scânteia. Chiar dacă nu sunt identice, cele două clădiri au același aer, arhitectură și evident o istorie comună. Iubite sau urâte, ele sunt cu siguranță un simbol al orașului în care au fost ridicate.

Construit în anii 50, Palatul Culturii a fost un „cadou” de nerefuzat al URSS către poporul polonez. Potrivit Civitas University, peste 550 de sculpturi ornamentale împodobesc clădirea, iar fațada monumentală conține elemente de zidărie inspirate din casele și palatele renascentiste din Cracovia. La ridicarea clădirii au muncit 3.500 de muncitori sovietici, designul fiind copiat după celebrele Șapte Surori, un grup de clădiri din Moscova construite între anii 1947 și 1953 în stil stalinist. Palatul Culturii și Științei are 44 de etaje, plus două subterane, iar la etajul 30 există o terasă panoramică, situată la 114 metri deasupra nivelului solului, de unde turiștii pot admira panorama Varșoviei. Inițial, clădirea avea 230  metri, dar în 1994 a fost instalată o antenă care a dus înălțimea totală la 237 de metri. Martor tăcut al istoriei din jurul ei, palatul a adăpostit printre altele faimosul concert al formației The Rolling Stones în 1967.

Renăscută din propria cenușă după căderea comunismului, clădirea găzduiește acum târguri, expoziții și evenimente muzicale, dar și conferințe de business, în interiorul ei existând o sală de concerte, mai multe teatre, cinematografe și muzee. Chiar dacă rămâne o construcție controversată, Palatul Culturii este o emblemă a Varșoviei și unul dintre cele mai fotografiate obiective turistice ale ei, iar autoritățile au reușit să-i găsească un rol pe măsura notorietății și dimensiunii sale.

O poveste despre cel mai nou Oraș Vechi

Poate puține întâmplări spun atât de multe despre reziliența unui popor ca istoria Orașului Vechi din Varșovia. Atunci când ajungi aici, pe străduțele înguste, pietruite, cu clădiri colorate, strâns lipite unele de altele, cu terase și mici magazine de suveniruri, cu muzicieni ambulanți și grupuri gălăgioase de turiști nu ai crede că totul în jur e de fapt foarte nou. Cam ca pe un platou de filmare. Orașul Vechi din Varșovia a fost complet distrus în Al Doilea Război Mondial și aproape toate clădirile aflate astăzi aici au fost de fapt reconstruite cu atenție de către arhitecți, istorici și artiști.

Foto: Pawel Malinowski, Bradley, Unsplash

Istoria orașului începe la sfârșitul secolului XIII, cu o mică așezare fortificată pe malul râului Vistula, așezată strategic pe rutele comerciale ce legau regiunea baltică de Europa Centrală. Susținută de negustori, comunitatea s-a dezvoltat rapid în jurul pieței centrale unde se vindeau stofe, cereale și mirodenii aduse din regiuni îndepărtate. În secolul XIV au fost ridicate și ziduri de apărare și fortificații care au ajutat și mai mult la creșterea orașului, devenit, în secolul XVI, capitala Poloniei. În 1939, când Germania a invadat Polonia, bombardamentele continue au distrus mare parte din oraș. Cel mai devastator capitol a avut loc în 1944, în timpul Revoluției din Varșovia, când populația și trupele din rezistență au încercat să elibereze orașul. Din păcate revolta a fost înăbușită după 3 luni, iar Adolf Hitler a ordonat distrugerea orașului ca pedeapsă. Din vechile biserici, ziduri de apărare și case de negustori din centrul vechi nu a mai rămas nimic. După război, societatea a fost împărțită între cei care au cerut reconstrucția zonei și cei care au crezut că ar fi mai bine ca ea să rămână o dovadă a distrugerilor aduse de conflict. În final, arhitecții, istoricii, dar și oamenii obișnuiți au început să adune fotografii, picturi, planuri de arhivă și hărți vechi pentru a susține reconstrucția integrală a Orașului Vechi, în 1947-1951. În 1980, Centrul Vechi al Varșoviei a fost inclus pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, recunoscând valoarea culturală a acestui proiect unic de reconstrucție.

Atracția pe care Varșovia o exercită asupra turiștilor se vede și în statisticile oficiale. Anul trecut, orașul a înregistrat 5,5 milioane de vizitatori, în creștere cu 8,8%, din care 1,8 milioane străini, cu 13% mai mulți decât în 2024. Cei mai mulți turiști străini au venit din Ucraina, (267.200), urmați de SUA (225.700) și Germania (169.800). În total, Varșovia are 106 hoteluri, iar gradul mediu de ocupare anul trecut a ajuns la 71,4%  

Istoria tumultuoasă a estului european este scrisă și în Varșovia, ca și în alte capitale din zonă, de clădirile ce o compun, gotice, renascentiste, baroce sau neoclasice, cartiere de blocuri comuniste și spații de birouri moderne.