Oracle Public Cloud

Curentul “cloud computing” a început să se afirme prin 2008 și se părea că era prea ambițios pentru viitorul apropiat. De fapt, sub diverse alte denumiri, conceptul a fost vehiculat încă de pe la mijlocul secolului trecut. Herb Grosch credea că întreaga lume va putea opera “terminale proaste” deservite de vreo 15 mari centre de calcul (data centers). Ceva mai târziu, unul dintre pionierii inteligenței artificiale, John McCarthy, a dus ceva mai departe ideea: nevoile computaționale ar putea fi organizate cândva ca o utilitate publică. Comparația cu rețeaua electrică a venit doar câțiva ani mai târziu, deși la acea vreme internetul nu exista și nici nu putea fi imaginat.

Însă primii care au pus în practică această idee au fost inginerii de la Amazon în primii ani ai secolului actual. Totul a plecat de la constatarea că centrele de calcul care deserveau imensa librărie virtuală erau utilizate efectiv doar la 10% din capacitatea lor reală, restul fiind o rezervă pentru a face față unor suprasolicitări. Încercând să-și modernizeze infrastructura, specialiștii au mizat pe virtualizare și centralizare, astfel încât necesarul de putere de calcul să poată fi dimensionat dinamic, iar întreținerea și adăugarea unor noi facilități să fie mai simple. Noua infrastructură a permis companiei să ofere putere de calcul și unor clienți externi, astfel încât în 2006 a lansat Amazon Web Service (AWZ), prima concretizare a conceptului de putere de calcul ca utilitate publică.

Au urmat și alții, printre care Google AppEngine și Microsoft Azure, iar apoi îngrămădeala a crescut și soluții diverse au încercat să profite de noua vogă, pretinzând că fac cloud computing. Pentru a mai lămuri lucrurile, s-au impus alți doi termeni. SaaS (Software as a Service) denumește furnizarea prin internet a funcționalității unor aplicații specifice, exemplul cel mai concludent fiind Salesforce.com și aplicația sa CRM. Pe de altă parte, PaaS (Platform as a Service) se referă mai degrabă la furnizarea de putere de calcul “abstractă”, clienții având aici posibilitatea să-și porteze sau să-și proiecteze propriile aplicații, AWZ fiind exemplificarea clasică.

Conceptual este limpede, dar la modul practic, de cele mai multe ori aceeași infrastructură este folosită în ambele sensuri – de exemplu, Google AppEngine (PaaS) folosește aceeași mașinărie care deservește Gmail și alte servicii (SaaS). Până la urmă, chiar și Salesforce.com a pășit spre PaaS, lansând platforma Force.com. Numeroase sunt și firmele care folosesc un cloud public pentru a implementa un software furnizat ca serviciu. Există totuși câteva probleme care au alimentat reținerea multor companii de a adopta serviciile existente, cea mai importantă fiind incompatibilitatea și urmarea ei firească: “captivitatea” clientului – dacă ți-ai dezvoltat infrastructura virtuală pe (de exemplu) AWZ, este extrem de dificil să te transferi la un alt furnizor.

În aceste condiții, cred că intrarea Oracle în domeniul cloud computing (de mult așteptată, abia zilele trecute anunțată) este o mișcare extrem de importantă, care consacră “norii de calcul” în mainstream. Ceea ce mi s-a părut cel mai important în noul Oracle Public Cloud (OPC) este portabilitatea. Larry Ellison spune că o aplicație dezvoltată în propriul centru de date poate fi transpusă în OPC fără să trebuiască rescrisă. Și invers – o aplicație din OPC poate fi adusă înapoi în centrul de date și, mai mult chiar, poate fi mutată pe serviciul de cloud de la Amazon. Desigur, nu chiar orice aplicație, ci doar acelea care se bazează pe baze de date Oracle și pe Java, dar chiar și așa e totuși important că, teoretic, clienții au șansa opțiunii.

Este important de notat că și Oracle Public Cloud reprezintă o mixtură de PaaS și SaaS, permițând clienților să folosească (tot pe bază de abonament) aplicații din gama Oracle Fusion pentru mai toate domeniile tipice zonei “enterprise computing”. Un alt aspect subliniat de șeful de la Oracle se referă la caracterul izolat al aplicațiilor clienților, care urmează să beneficieze de un server virtual propriu, cuprinzând atât aplicațiile, cât și datele.

Un fapt pe care cei mai mulți comentatori l-au remarcat a fost înverșunarea excentricului Ellison împotriva Salesforce.com, pe care a atacat-o în mod repetat, deși principalii rivali sunt mai degrabă IBM (care a lansat SmartCloud) și Microsoft. Senzația conferinței a fost însă contramandarea în ultimul moment a prezentării lui Marc Benioff (CEO al Salesforce.com), care și-a ținut totuși discursul într-un restaurant din apropiere.