Oprescu: Bucureștiul, a zecea capitală din lume și prima din Europa privind riscul seismic

Primarul Sorin Oprescu a prezentat situația Bucureștiului în ceea ce privește riscul seismic, informațiile bazându-se pe studii și analize profunde efectuate în ani de către experți și profesioniști din țară și din străinătate.

“Vreau să aveți informații cât mai corecte și complete, pentru a înțelege situația reală a Bucureștiului, care este extrem de serioasă. Doresc să evit speculațiile, scenariile fie catastrofice, fie superficiale și să sesizez toți factorii implicați, dar și opinia publică, pentru a ne uni eforturile și a lucra împreună, constructiv, concret pentru diminuarea efectelor. Este unanim considerat, de către specialiști, că Bucureștiul este clasat ca a zecea capitală la nivel mondial, în termeni de risc seismic și Capitala cu cea mai mare expunere seismică din Europa. În mod evident, în acest context, orașul București concentrează cel mai înalt risc seismic din România”, a spus Oprescu.

Edilul a precizat că sunt 113.863 de imobile în București, care totalizează 804.287 de apartamente. Din întreg fondul construit, cu destinație majoritară de locuit, au fost experizate 2.523 de clădiri și s-a constatat că 186 de imobile se înscriu în categoria de risc 1 – pericol public, din care majoritatea, peste 92 la sută, au fost construite înainte de 1940, adică în perioada în care nu existau norme pentru construcția de locuințe. În plus, structura acelor imobile a trecut și experiența cutremurelor majore de după 1940.

Primarul a explicat că aceste imobile, în funcție de regimul de înălțime se repartizează astfel: 85 de clădiri au peste cinci etaje (44,7 la sută), 46 de clădiri au peste opt etaje (24 la sută) și 59 au sub patru etaje (31,05).

“Repartiția clădirilor din București încadrate în risc I-pericol public, pe sectoare, ne indică faptul că majoritatea clădirilor din această categorie sunt în sectoarele 1, 2 și 3. Poate este un element de reflecție pentru primarii din sectoarele respective, că este mai important programul de punere în siguranță a clădirilor, decât cel de reabilitare termică. Sau, dacă tot le fac, să le facă împreună”, a mai spus Oprescu, adăugând că în propunerea de modificare a legii trebuie introdusă obligativitatea ca acolo unde se face reabilitare termică, să fie făcută înainte reabilitarea structurii de rezistență a clădirilor.

Primarul a explicat că pentru București, clasa I de risc seismic cuprinde două categorii, respectiv imobile expertizate tehnic care reprezintă pericol public și imobile din aceeași clasă, dar nedeclarate pericol public.

“Majoritatea imobilelor sunt situate în centrul orașului, pe străzile Franceză, Armenească, Lipscani, Bărăției, Gabroveni, Blănari, Calea Victoriei, b-dul Magheru, din cauză că cele mai multe au fost ridicate în perioada interbelică și au trecut prin câteva seisme majore, fără a fi consolidate corespunzător după aceea. Acest fond este prioritatea zero a consolidarilor”, a spus Sorin Oprescu.

El a precizat că, în opoziție cu percepția generală, în afara zonei centrale a Capitalei – teritoriul “bulinelor roșii”, există un număr mare de construcții de locuințe insuficient protejate față de acțiunea seismică.

Primarul general al Capitalei a vorbit și despre principalele cauze identificate de către experți privind riscul ridicat de seism din Capitală.

Astfel, s-a constatat că o problemă o reprezintă concentrările de clădiri și de populație, incomparabile cu cele din oricare alt oraș al țării, în special în zona centrală.

“Planul de dezvoltare urbană a municipiului București, emis în anul 1935 de Primăria Municipiului București, recomandă centrul orașului ca poziție de amplasare pentru cele mai înalte clădiri din oraș. Și acolo s-a construit. S-a dovedit că a fost o decizie greșită. Din păcate, decizia a fost generată din cauză că din 1831, timp de 100 de ani, nu a mai fost niciun cutremur major, iar specialiștii de la acea vreme au considerat ca Bucureștiul nu are o problemă seismică. În plus, în acele timpuri, nu existau cunoștințe și preocupări șțiintifice asupra modului în care trebuiau construite clădirile înalte. Din nenorocire, a trebuit să vină lecția dură a cutremurului din 1940. Atenție celor care astăzi lucrează la noul Plan Urbanistic General”, a transmis edilul Capitalei.

Alte cauze se referă la existența unui fond de sute de clădiri de beton armat cu înălțime mai mare de patru etaje, construit, în majoritate între anii 1930-1945, la lipsa, în perioada construcției acestor blocuri, a cunoștințelor necesare realizării unor structuri de beton armat rezistente la cutremure, dar și la poziția geografică a Bucureștiului, caracterizată de distantele epicentrale relativ mici (100-170 de kilometri) față de sursa Vrancea, distanțe ce sunt comparabile cu adâncimea focarelor acestor cutremure (60-170 de kilometri).

Oprescu a mai explicat că și condițiile de teren din zonele de Est, Sud, și din centrul orașului pun probleme, fiind caracterizate de prezența unor straturi argiloase, predominante cu grosime în primii 50-60 de metri de la suprafața terenului, care contribuie la manifestarea unor perioade lungi în mișcarea terenului la cutremurele vrâncene de magnitudine medie și mare, adică mai mare de 7 grade pe scara Richter.

Primarul a mai reclamat inexistența și incoerența normelor de proiectare în diverse perioade, precizând că pe un interval de 70-100 de ani, a fost creat fondul locativ existent astăzi, dar se dovedește vulnerabil.

“Înainte de 1940, acțiunea seismică nu era luată în calcul în proiectarea construcțiilor, nu existau norme speciale și nici măcar cercetări științifice în această direcție. Cutremurul din 1940 a făcut ca în decembrie 1941 să apară în România și în București prima reglementare de proiectare seismică. Abia după 1965 se introduc însă normative mai precise, cu obligația de a fi luate în calcul la proiectare și introduse soluții în construcția clădirilor. Momentul cheie în proiectarea anti-seismică a fost după cutremurul din 1977, când s-au introdus codurile americane și implementarea lor în normele românești. Abia după 1992 a început armonizarea cu cerințele de proiectare anti-seismică din normele europene. Din 2006 se utilizează codul european (euro cod 8) de proiectare a structurilor de rezistență la cutremur”, a explicat primarul general.

În acest context, el a atras atenția că nu doar magnitudinea pe scara Richter contează, ci și parametrul terenului pe care este construită fiecare clădire în parte.

Primarul a mai spus că fondul imobiliar din București, cel vechi, dar și cel nou construit, trebuie analizat din punct de vedere al vulnerabilității seismice după mai multe considerente: perioada de construcție a clădirii, codul de proiectare, normele de execuție, tipologiile arhitecturale, structurale și funcționale ale clădirilor, regimul de înălțime, caracteristicile geo-morfologice ale terenului pe care este amplasata fiecare clădire în parte și concentrarea populației.

Majoritatea specialiștilor consideră că cele mai vulnerabile clădiri sunt cele construite înainte de intrarea în vigoare a codului de proiectare seismică din 1978 și se împart în clădiri înalte sau de înălțime medie, construite înainte de 1945 și clădiri înalte sau de înălțime medie, construite după 45, dar înainte de cutremurul din 77.