Opinie Viorel Panaite, Human Invest: Excesul de putere al managerilor - un comportament care corupe, slăbește și generează conflicte
Observați ședințele din companie, grupurile de lucru, întâlnirile de briefing sau pe cele dintre manager și subordonat – și veți vedea vaste forme de manifestare a puterii. Urmărirea și folosirea puterii are efecte pozitive când este pusă în slujba întăririi valorilor și susținerii unui scop comun, dar este toxică și distructivă când cineva vrea să se joace cu ea.
VIOREL PANAITE (managing partner Human Invest)
Modul în care este folosită puterea reflectă maturitatea individuală și, în același timp, managerială. Urmărirea efectelor pozitive maturizează, dar jocurile de putere nu fac altceva decât să reflecte infantilism. Indiferent de vârstă. Urmărirea statutului adus de poziție, a titlurilor, a privilegiilor, a intereselor personale arată doar un nivel scăzut de maturitate. Jocurile de putere blochează creșterea, subminează autonomia și suprimă sentimentul libertății, scad calitatea relațiilor de susținere reciprocă și cooperare. Puțini știu că aceleași efecte apar la toți cei implicați și fiecare parte este afectată în egală măsură: inclusiv cei care abuzează de putere.
Sentimentul de afiliere, calitatea relațiilor și a conectării, bucuria de a fi în compania altora fără a avea un anumit scop, sprijinul reciproc sunt nevoi psihologice de bază care reflectă umanismul, limitează abuzul de putere, arată intenții mature și hrănesc creșterea. În ce fel își subminează propriul sentiment de libertate și autonomie un manager care își folosește puterea din dorința de a avea totul sub control și ca nimic să nu se poată face fără implicarea sa directă în execuție? Sau unul care dă vina pe niveluri superioare de management ale organizației?
Care este calitatea experienței cu care se hrănește un membru al echipei când folosește o formă a puterii și arată dezinteres într-o ședință sau când blochează dialogul și colaborarea sub pretextul unor întrebări de clarificare? Ce ocazii de energie și aer proaspete ratează un manager când folosește o formă a puterii pentru a limita opțiunile propuse de un subordonat atunci când ele nu se încadrează în preferințele sale? Folosirea puterii are efecte sănătoase în foarte puține cazuri. Dorința de a avea putere corupe și slăbește. Dorința de putere alimentează și generează conflicte. Dorința de a arăta orice formă de putere este în primul rând autodistructivă.
CUM SĂ-ȚI LIMITEZI DORINȚA DE A AVEA PUTERE?
Caută să susții un scop comun, mai înalt decât cel individual. Diversifică modul în care te uiți la intențiile, activitățile și acțiunile în care ești implicat. Explorează motivele și scopul activității: ce forme ale puterii descoperi printre ele? Ce alt scop social, mai înalt, mai nobil, ar putea sprijini acțiunea ta? Ce poți susține dincolo de dorința de a arăta putere personală sau dincolo de interesele echipei tale? Care din credințele și valorile tale ar putea să întărească această nouă perspectivă?
Caută ocazii pentru a-ți observa, a-ți recunoaște și a împărtăși cu onestitate ceea ce simți. Momentele de feedback cu un membru al echipei, de exemplu, sunt o ocazie excelentă de a arăta deschidere și a-ți împărtăși cu onestitate sentimentele subordonaților. Cum te-au făcut să te simți atunci când au făcut ceva de calitate, dar și când au promis ceva și nu s-au ținut de cuvânt. Împărtășirea unei emoții e o dovadă de curaj și reflectă o relație de încredere mare, de parteneriat.
Arată grijă pentru cei din jur și lasă-i să aibă grijă de tine. Alocă atenție totală, reînvie-ți curiozitatea pentru cine sunt oamenii dincolo de raporturi ierarhice, titluri, ranguri și poziții. Bucură-te de compania celui de lângă tine și fii deschis și conectat la felul acestuia de a vedea lumea, fără a judeca. Arată-ți recunoștința pentru prezența sa în jurul tău, pentru disponibilitatea de a te ajuta și lasă-te ajutat apreciind această intenție.
De-a lungul anilor și datorită profesiei am avut discuții sincere cu foarte mulți oameni care erau fie în căutarea puterii, fie „aflați încă la putere”, fie făcuseră un pas înapoi sau erau ieșiți la pensie după mai mulți ani într-o poziție de putere. Concluzia la care am ajuns este că unele din cele mai îndrăznețe acte de maturitate pentru un manager este să-și recunoască momentele în care face abuz de orice formă a puterii pe care o deține, să fie deschis să-și simtă cu onestitate emoțiile din acel moment și să aleagă dintre multitudinea de reacții pe care le-ar putea avea pe cele prin care servește un scop comun, modelează valori comune și prin care pune în valoare calitățile și punctele tari ale celor din jur.