Opinie: Să bem un pahar cu frații și surorile de la Lehman

A fost punctul care marchează, practic, transformarea crizei imobiliare de pe piața americană în criza economică mondială care ne-a afectat și care, în anumite domenii, mi se pare a ne mai inflența încă.

O invitație pe e-mail, văzută de cei de la Financial Times, este adresată “Lehman Brothers & Sisters” și vorbește despre calitatea celor din echipa băncii și le propune să se întâlnească cu toții; publicația financiară estimează că peste 200 de foști angajați vor răspunde chemării.

Poate că ar trebui să ne alăturăm și noi fraților și surorilor de la Lehman.

Pentru cei mai tineri, să spunem că prăbușirea Lehman Brothers a fost cel mai mare faliment din istoria Statelor Unite și că a afectat întreg sistemul bancar mondial. Alți coloși financiari au fost socotiți “too big to fail” și au primit numai în Statele Unite sprijin guvernamental în valoare de 2.250 de miliarde de dolari. Criza a afectat lumea întreagă: oficiali ai Băncii Angliei estimau în 2010 că economia mondială a pierdut între 60.000 și 200.000 de miliarde de dolari, iar analiști de la Banca Mondială apreciau că 35 de milioane de oameni au sărăcit. 5 milioane de americani au rămas fără case.

În punctul de maxim al crizei și elanurile antreprenoriale ale românilor scăzuseră îngrijorător, pentru că mai existau doar 160.000 de patroni, mai puțin de jumătate față de 1993, când număram 393.000 de întreprinzători. Sigur că pot exista explicații pentru această evoluție, cum ar fi transformarea micilor întreprinderi ale decretului lege 54 în SRL-uri și SA-uri, concentrări de activități, creșteri de fiscalitate sau talentul antreprenorilor și puterea acestora de a rezista pe o piață care un deceniu și mai bine numai comodă nu a fost.

O altă știre de luni, 20 august, este cea cu Grecia, care abia acum a ieșit din programul de redresare economică impus de partenerii europeni.

Veți mai fi ținând minte toate luările de cuvânt despre grecii cei leneși și despre alți europeni mai harnici care, despre Cipru, Irlanda, Portugalia sau Italia, socotite, pe rând sau grămadă victime ale propriilor neputințe economice, accentuate de criză.

Asociat cu toate acestea, veți mai fi ținând minte termenul “austeritate”, devenit cu ceva vreme în urmă o marotă a liderilor europeni și care, transpusă în România, a însemnat concedieri în sistemul bugetar, reduceri de salarii, desființări de filamonici și teatre și exodul medicilor, care au plecat din spitale care s-au închis sau și-au redus numărul de angajați. “Austeritate” se alătură altor multor termeni care au caraterizat anii de criză – subprime, bail-out, Collateralized Debt Obligation – CDO, naționalizare, noua realitate economică, naționalism economic. Pentru fiecare dintre acești termeni s-ar putea scrie câte o carte, despre modul în care au inflențat și influențează ultimul deceniu; dacă nu le sesizați importanța ăi influența, sunteți fericiți, într-un oarecare sens biblic.

Marea criză din anii ’30 a dus la apariția managementului ca știință și profesie și dus la crearea unor departamente astăzi indispensabile unei companii – marketing, relații publice, publicitate.

“Clientul”, ca noțiune și obiect de studiu a apărut tot atunci, alături de noi produse, precum nylonul și noi modalități de comerț, cum ar fi cel prin poștă.

LaFelDeMareaCriză începută în 2008 nu a avut efecte benefice, iar analiștii au vorbit mult timp de criza irosită, pentru că nu s-a schimbat nimic la nivel fundamental, deși la un moment dat s-a tot spus despre capitalism că nu va mai fi ce a fost. Putem accepta ideea doar dacă vom constata că LaFelDeMareaCriză a dus la ascensiunea ideilor nașionaliste și a liderilor extremiști, la supraevaluarea importanței statului în economie, la accentuarea decalajului dintre bogați și săraci, la pierderea unor segmente majore din clasa de mijloc mondială, la o reducere a comerțului mondial și la o scădere a influenței globalizării.

A, și să nu uit, la creșterea apreciabilă a casandrelor care prevestesc o nouă criză mondială, la orice strănut al buselor sau la un pic de febră pe piața valutară.

De aceea zic că ar trebui să ne alăturăm inițiativei celor de la Lehman. Depinde cum vom privi paharul cu care vom bea, de aniversare sau de comemorare, în funcție de efectele pe care le-a avut criza asupra vieților fiecăruia, dar momentul 15 septembrie trebuie marcat.