Opinie Rareș Măcinică, MBA managing director Lagermax AED România: Secerișul este aproape...

Generația X (35-50 ani) a înflorit pe terenul însămânțat de Generația Zoomers (50-70 ani). Generația Y (20-35 ani) ar fi trebuit să înflorească pe terenul însămânțat de Generația X. Generația Z (11-20 ani) devine roditoare în „grădina” Generației Y.

Așa arată „structura” generațiilor din grădina România. Ce tip de grădină ne propunem să cultivăm? Poate una japoneză (plină de armonie, alei filosofice, simplitate, calm…), poate una franțuzească (riguroasă, alei simetrice, atenție la detalii, focus spre estetică…)? Cât de roditoare vor fi semințele rămase pentru generațiile X și Z? Care sunt planurile mediului politic, dar și de afaceri pentru a pregăti corespunzător „moștenirea” generației următoare? Există un VIITOR pregătit?
O nouă generație nu are implicații doar la nivel economic sau social. O nouă generație are în primul rând un impact nemijlocit în mentalitatea și comportamentul unui popor, unei țări. O nouă generație este o REVOLUȚIE! Și iată că ea se produce, ACUM și AICI: Generația Y vine cu principii, valori și credințe, vine cu abordări progresiste, inovație, idealuri umane. Pasionați de cauze sociale, inovează, mult mai educați, unii dedicați voluntariatului. Ei REVOLUȚIONEAZĂ.

Cu ce îi așteptăm, ce le-am pregătit?

Potrivit datelor Eurostat, România se situează pe locul doi în UE din punctul de vedere al riscului de sărăcie sau excluziune socială, 41,7% din populație fiind afectată. Conform datelor disponibile de la Institutul Național de Statistică, în trimestrul al patrulea din 2014 șomajul în rândul tinerilor a fost de 24,1%, față de 5,4% în cazul adulților. Ceea ce indică un raport de 4,46 șomeri tineri la un șomer adult.

Cu 24 de IMM-uri la mia de locuitori, România se afă pe penultimul loc în Uniunea Europeană, mult sub media europeană de 40 de IMM-uri.

26% din absolvenții de gimnaziu părăsesc școala când trebuie să meargă la liceu (atenție! Învățământul obligatoriu este până în clasa a X-a inclusiv).

Potrivit datelor Ministerului Educației, în anul școlar 2015-2016, la nivel național se aflau în clasa a VIII-a 187.000 de elevi. În schimb, la evaluarea națională au fost înscriși 153.672 de candidați. Doar 118.661 elevi au reușit să ocupe un loc, adică cu aproape 70.000 mai puțin!

Ce se întâmplă cu grădina noastră? Parcă nu are valențe japoneze și nici franțuzești… Cum am putea să-i redăm frumusețea și culorile, belșugul, abundența? Cum am putea să plivim neghina, fără să smulgem odată cu ea și rodul bun?

Eu zic că, dacă am hrăni-o cu puțină educație antreprenorială, de exemplu, și-ar reveni imediat. Mai ales că se și potrivește tipului generațiilor următoare. Sigur că educația antreprenorială este în foarte strânsă legătură cu sistemul general de educație. Avem cursuri de business și practică a liceenilor în companii? Avem metode de predare și evaluare în școli adaptate educației antreprenoriale? Cursuri de educație financiară? Poate un program național de încurajare a înființării de școli de meserii? Avem o legătură concretă a mediului universitar din toate orașele țării cu mediul privat?

Educația antreprenorială trebuie să înceapă din grădiniță. Sunt în prezent sisteme pedagogice la nivelul 3-6 ani care stimulează curiozitatea, independența, libertatea de decizie etc.

Generațiile Y și Z = mentalitate nouă = educația antreprenorială = antreprenoriat = inovație = locuri de muncă = identitate. Rezultă o soluție practică de a „sădi” în țarina românească „semințele” unei viitoare națiuni (nație are și sensul de seminție…) solide, statornice și rezistente!

Doar două exemple de situații unde putem avea un rezultat imediat:

Antreprenoriatul în agricultură: nu are sens să mai amintesc despre potențialul enorm al României când vine vorba despre agricultură. De ce nu am elabora un program de educație antreprenorială și facilități pentru viitori antreprenori din agricultura românească? Iată și o soluție pentru persoanele mai în vârstă, în general cu șanse mai puține de a deveni antreprenori. Contextul este favorabil: legea care îi obligă pe comercianți să expună la raft 51% produse românești a fost adoptată.

Antreprenoriat pentru diaspora: avem foarte mulți români care doresc să se întoarcă în țară, au un capital și, datorită specializării în meserii, ar putea foarte ușor să înceapă o afacere nouă aici. De ce să nu le facilităm un sistem unde să își vândă produsele / serviciile? De ce să nu facem și invers: să le oferim educație antreprenorială românilor plecați din țară care au deschis un business propriu sau își doresc asta. Rezolvăm și un aspect social dramatic: reîntregirea familiilor. Conform guvernului, datele centralizate la nivel național arată că, la data de 30 septembrie 2014, în evidențele autorităților locale se aflau în jur de 83.000 de copii cu cel puțin un părinte plecat în străinătate și aproximativ jumătate cu ambii părinți plecați!!! Tragic…

Educația antreprenorială și, implicit, antreprenoriatul nu au legătură cu istoria capitalistă a unei țări sau cu factori genetici sau de rasă. Dezvoltarea unui mediu antreprenorial de succes este doar o chestiune de VOINȚĂ!