Opinie Rareș Măcinică, MBA managing director Lagermax AED România: Concepte noi în cultura organizațională: managerul Montessori, cultura de tip Montessori

Maria Montessori s-a născut în 1870, fiind prima femeie din Italia care a studiat medicină. S-a ocupat de copii mici ca medic asistent și a dezvoltat o metodă pedagogică faimoasă cu rezultate remarcabile în educarea simțurilor și mai apoi a înțelegerii; conceptul avea să devină cunoscut drept metoda Montessori. În prezent, această metodă este folosită în mii de școli și grădinițe din întreagă lume, cu absolvenți renumiți precum Larry Page și Sergey Brin – fondatori Google, Jeff Bezos – fondator Amazon.com, prințul William și prințul Harry, Gabriel Garcia Marquez și mulți alții.

Pe baza principiilor Montessori, educatorii au rolul să observe și să ghideze copii, să le arate și să îi îndrume spre propriile alegeri, să-i sprijine în a se autodisciplina, a-și descoperi greșelile, să îi implice în soluționarea problemelor și să participe la elaborarea proiectelor. Recompensele externe sunt evitate, punându-se accent pe cele interne (gen mulțumirea de sine).

Având o experiență directă cu metodele pedagogice de predare Montessori, mi-am pus întrebarea dacă am putea aplica aceleași principii cu rezultate excepționale la cei mici (dezvoltarea independenței, responsabilității, libertății de a alege) și în mediul de business. Adică un fel de Montessori Organizațional unde educatorii „devin” Manageri Montessori (observă comportamentele angajaților, analizează mesaje nonverbale, inițiază și dezvoltă „spațiu” pentru Curiozitate, Extrovertire, Creativitate, Optimism, Entuziasm, transformă factorii externi în stimulente interne pentru a crea un mediu organizațional de tip sangvinic, autonom și responsabil, motivant și performant).

Cu ce caracteristici sau abilități trebuie să fie dotat un manager pentru a fi Montessori?

Într-un articol celebru din Harvard Business Review – „How Do Innovators Think” -, pe baza unui survey cu peste 3.000 executivi, s-au descoperit cinci abilități care îi deosebesc: „asocierea” (între idei), „întrebările”, „observarea” (în special legat de comportamentul oamenilor), „relaționarea” (networking) și „explorarea”. Există însă una supremă, comună tuturor? Da, spun autorii, se numește „inquisitiveness”, adică Curiozitate. Dar tocmai Curiozitatea este, pentru cei mici, și o trăsătură de baza în educația Montessori, ce permite dezvoltarea trăsăturilor de personalitate care îi transformă în faimoși inovatori și creatori. Iată doar un exemplu cum o caracteristică de baza a metodei pedagogice Montessori este una de bază și la executivi, ceea ce înseamnă că va produce aceleași efecte, de unde rezultă că metoda Montessori poate fi implementată cu succes și ca metodă și tehnică de management.

Pe lângă abilitatea de bază, de a fi Curios, Managerul Montessori este un Ghid, un Îndrumător, un Călăuzitor, intervine foarte rar în mod direct în taskurile angajaților. Este Observator, Nonintervenționist și Evaluator. Impactul lui direct, la nivel micro, în activități este foarte scăzut, lăsând gradului de observare de tip „helicopter view” un liber arbitru nedeterminat. Managerul Montessori nu acordă nici pedepse, dar nici recompense externe. El consideră că singura recompensă de care un angajat are nevoie provine din mulțumirea de sine, din faptul că a realizat corect și bine un task, bazându-se pe propriile puteri. Managerul Montessori nu corectează un angajat atunci când greșește, ci reia taskul respectiv până când se identifică sursa erorii. Managerul Montessori creează și definește mediul înconjurător pentru a stimula și a dezvolta spiritul de inițiativă.

Roger Harrison a identificat patru tipuri de cultură în cadrul organizațiilor: cultură de tip Putere ( în formă de rețea concentrică, control exercitat de un număr restrâns de oameni, atmosfera dura, moral scăzut), cultură de tip Rol (în formă de templu, grad înalt de formalizare, standardizare, predictibilitate), cultură de tip Sarcina (în formă de rețea rectangulară, pune accent pe îndeplinirea taskurilor) și cultură de tip Persoană (în formă de roi, unde individul reprezintă punctul central). Fără a forța, putem să introducem și tipul cu numărul cinci – cultură de tip Montessori, pe care o văd în formă abstractă de sferoid, unde managerul are o permanentă mișcare de rotație, observă activitățile fără să intervină, iar atunci când există riscul că un task să părăsească „sfera”, îl semnalizează și îl înapoiază pentru a fi reluat.

Închei cu un citat din Maria Montessori, perfect valid și aplicabil și la „copiii mai mari” din organizații: „În loc să încercăm să-l cucerim din interior și să-l direcționăm ca pe un suflet uman, întotdeauna ne-am dorit să dominăm copilul prin forță, prin impunerea unor legi externe. În acest mod, copiii au trăit pe lângă noi fără să ajungem să fim capabili de a-i înțelege vreodată. Dar dacă dăm la o parte toată artificialitatea cu care i-am învăluit și toată violența cu care, prostește, am încercat să-i disciplinăm, ei ni se vor arată nouă în toată frumusețea firii lor copilărești, cu o gentilețe și drăgălășenie absolută”.