Opinie Mihaela Matei, EY România: Cultura și reparațiile de produse de uz casnic – același lucru în România

Neașteptat, în această sumă, cea mai mare pondere au avut-o artele grafice, plastice, arhitectură și design, cu aproape 20 de miliarde de euro și peste 300.000 angajați, urmate în top de televiziune (15 miliarde euro) și presă (11 miliarde euro).  La care se adaugă contribuțiile industriei spectacolului, producția muzicală, industria cinematografică, radio, cărțile și jocurile video.

Dacă ne uităm în România, cultura a creat în 2011 (ultimul an în care sunt date disponibile, conform Institutului Național de Statistică) 1,42% din produsul intern brut și a crescut în fiecare an de criză economică sau cel mult a stagnat: 0,72% în 2008, 0,99% în 2009, 1,42% în 2010 și tot 1,42% în 2011. Ceea ce demonstrează o rezistență remarcabilă la condițiile economice dificile din acei ani. Practic, ponderea culturii în PIB s-a dublat în doar trei ani.

Dacă facem o comparație cu celelalte sectoare ale economiei naționale, evoluția contribuției culturii a fost de departe cea mai spectaculoasă, fiind urmată în evoluția pozitivă de un alt domeniu prea puțin susținut pentru dezvoltare: activitățile profesionale, științifice și tehnice, care au crescut de la 3,8% în PIB în 2008, la 5,6% în 2011. În același timp însă, contribuția comerțului cu ridicata și cu amănuntul a scăzut cel mai dramatic, de la 19,3% în 2008, la 11,3% în 2011, ceea ce arată că vremea în care mulți ne doream să ne facem patroni-comercianți e clar apusă, în timp ce activitățile cu valoare adăugată mare încep să crească în importanță.

Și, cu toate acestea, tendința nu e suficient subliniată. În acești ani (2008-2013), s-a discutat despre industrii “hot”, precum proiectele de energie regenerabilă sau serviciile medicale private, fără să se fi suflat niciun cuvânt despre cultură. Nimeni nu vorbește despre potențialul economic al culturii iar investitorii din domeniu sunt cvasi-inexistenți.

Motivul principal este faptul că aceia care fac cultură nu sunt văzuți ca activând într-o industrie, ci făcând un fel de artă pentru artă. Ba este chiar degradant să te gândești la artă ca având potențial comercial, pentru că atunci rezultatul este, cu siguranță, făcut pentru bani și nu are suficientă valoare artistică. E nevoie de mai multe proiecte care să demonstreze contrariul. De exemplu, vâlva pe care a făcut-o știrea că una dintre picturile artistului român din Cluj, Adrian Ghenie, a fost vândută de casa de licitații Sotheby’s cu 140.000 EURO.