Opinie Iuliana Stan, Human Synergistics: Trăiri organizaționale - așteptări și aspirații

Aud de foarte multe ori în organizații oameni spunând că se așteaptă ca aceia din jurul lor să… sau că se așteptau la ceva ce nu s-a mai întâmplat. Poți cel mult să aștepți ceva ce știi că urmează să se întâmple și despre care ai fost informat, însă, să te aștepti așa, tu din capul tău, ca lucrurile să se petreacă întocmai cum ai fantasmat despre ele este o sursă bogată și sigură de auto-dezamăgire și de nefericire. Dezamăgirea că ceva ce știai că urmează să se întâmple nu s-a mai întâmplat este infinit mai mică decât dezamăgirea produsă de faptul că te-ai fi așteptat să…

Liderii buni știu că responsabilitatea lor este aceea de a crea aspirații la care oamenii din jurul lor se pot alinia fiind energizați în permanență. Liderii slabi își creează pasiv propriile așteptări de la oamenii din jurul lor și așteaptă ca acestea să le fie livrate, ei rămânând doar cu responsabilități administrative.

Atunci când “mă aștept să”, autonomia și autenticitatea celui asupra căruia îmi îndrept așteptările sunt doar fantasmele mele despre potențialul sau interesul acelei persoane. Dacă “mă aștept să”, mai degrabă voi fi pasiv și voi urmări să văd dacă lucrurile merg conform scenariului din capul meu. Dacă se întâmplă astfel, mă voi bucura. Dacă nu se întâmplă ceea ce mă aștept, va fi cu siguranță din vina celuilalt. “Așteptându-mă să”, toată responsabilitatea va fi la celălalt, responsabilitatea mea încheindu-se în momentul în care mi-am formulat așteptarea. “Așteptându-mă să”, maximul de implicare pe care o pot avea este să mă supăr și să fiu dezamăgit dacă finalitatea nu este cea imaginată de mine.

Atunci când “aspir să”, cel mai probabil îmi voi anunța cu bucurie viziunea asupra felului în care eu văd lucrurile, energizându-i pe cei din jurul meu. Voi fi preocupat să le cer părerea, să le înțeleg obiecțiile sau să le accept punctele de vedere. “Aspirând să”, implicarea și determinarea mea vor fi maxime. Dacă lucrurile nu merg așa cum am viziunea despre ele că ar trebui să meargă, voi ști că stă doar în puterea mea să găsesc o altă cale pentru a face ca lucrurile să se întâmple pentru că am în permanență în minte responsabilitatea rezultatului.

Oamenii care aspiră să sunt tonici și contagioși pe când cei care se așteaptă să sunt mai degrabă tensionați și îndârjiți. Cei care “aspiră să” se bucură de fiecare om în parte și găsesc satisfacție în a-l descoperi, dar și în a se redescoperi pe ei înșiși în diversitatea celorlalți. Cei care “se așteptă să” consideră că oamenii sunt toți similari unor tipare și au puțină disponibilitate pentru a mai afla ceva nou despre ei înșiși.
Cei care “se așteaptă să” trăiesc în trecutul fantasmei lor, pe când cei care “aspiră să” sunt prezenți și ageri și pregătiți în fiecare clipă să aibă reacția cea mai potrivită contextului în care se află.

Atitudinea de “a te aștepta să” este din păcate mult mai naturală și mai în firescul lucrurilor pe când aceea de “a aspira să” presupune consecvență în exerciții de voință. Atunci când “te aștepți să”, mai degrabă ții cont de fricile și de neîmplinirile pe care le-ai resimțit în prezența oamenilor și, “așteptându-te să”, vrei de fapt să le eviți. Atunci când “aspiri să”, ai descoperit deja bucuria de a simți de fiecare dată potențialul și autenticitatea oamenilor din jurul tău și ai suficientă încredere în tine încât să ai curajul de a te expune și de a-ți expune aspirațiile.

Oamenii de la care “se așteaptă să” vor fi totdeauna limitați și blocați în fantasme care nu le aparțin și în care ajung cel mai adesea fără angajamentul lor. Oamenii împreună cu care “aspirăm să” participă asertiv alături de noi din propria lor voință, iar bucuria de a fi descoperiți așa cum sunt ei, în preferințele sau în limitele lor, îi face pe acești oameni să devină responsabili împreună cu noi față de aspirațiile noastre.

Așteptările ne garantează eșecul, aspirațiile ne conduc către succes.
Așteptările ne sărăcesc și ne consumă, aspirațiile ne cresc și ne îmbogățesc.
Așteptările sunt implicite pe când aspirațiile sunt explicite.
Așteptările predefinesc, aspirațiile creează.
Așteptările ne îngrădesc, aspirațiile ne diversifică.
Așteptările sunt despre frică, aspirațiile sunt despre curaj.
Așteptările sunt despre frustrări, aspirațiile sunt despre valori și viziuni.

IULIANA STAN (OD & leadership consultant și director general al Human Synergistics România)