Opinie Iuliana Stan, Human Synergistics: Socoteala curată 
face prietenia lungă

IULIANA STAN (managing partner Human Synergistics România)

E adevărat că uneori relația aceasta de bună calitate pe care o avem de construit este drumul către prietenie. Dacă fac recensământul prieteniilor mele de-a lungul timpului constat, fară mirare, că cele cu socoteli clare sunt cele care durează. Tot acestea sunt cele în care am crescut. Tot acestea sunt cele în care m-am reinventat. Tot acestea sunt cele în care și din care am învățat.

Prietenia în sine nu există, există doar acele întâmplări, adică „socoteli curate“ care, privite retrospectiv, te fac să vezi dacă există prietenia. În numele prieteniei nu are valoare nicio întâmplare, ci doar întâmplările te fac să dai valoare prieteniei. Ca să existe, prietenia este ceva ce trebuie să treacă, să se consume; prietenia în avans, ca promisiune, există doar la copiii mici, în parc.

Prietenia și socoteala sunt, aparent, concepte conflictuale, dar tocmai soluționarea conflictului dintre cele două le lasă să se armonizeze împreună și să aibă tot mai mult sens conceptul de socoteală curată decât cel de gen-erozitate sau de așteptări implicite atunci când vorbim despre relații de foarte bună calitate.

În primul rând socoteala curată este o socoteală care are la bază principiul egalității. Egalitatea nu înseamnă că ce am eu se cuvine tuturor prietenilor mei, nici că ce au alții mi se cuvine mie, sau că este ceva de împărțit, ci este egalitatea cu sinele. Să știu cât sunt eu ca ființă. Să știu cât și până unde și în baza a ce pot pretinde ceva cuiva sau pot să fantasmez așteptări de la acea persoană. Și invers: cu ce drept, cineva, în numele egalității, pretinde ceva de la mine sau se poate aștepta la ceva de la mine? Știu cine și cât sunt și știu cine și cât ești, este reciprocă această cunoaștere și respectăm ceea ce știm. Aceasta este egalitatea. Atunci când nu știm sau când nu respec-tăm ceea ce știm apare percepția de abuz sau de inegalitate și socoteala este necurată.

În al doilea rând socoteala curată are la bază viitorul. Este așadar vorba despre clarificare și despre viziune, nu despre așteptări, troc sau tocmeală. Dacă prețul este corect, el va fi plătit, dar trebuie înțeles. Prietenia necondiționată este o naivitate. Dacă nu schimb valoare cu un interlocutor, dacă nu sunt atent la viitorul pe care îl construiesc și la care va trebui să mă uit înapoi când va deveni trecut, nu construiesc prietenie, ci doar consum o relație. Dacă nu mă îngrijesc de viitorul unei relații, măcar minimal în forma răspunsului la întrebarea „cum o să mă uit în ochii mei în oglindă în legătură cu această prietenie/relație?“, cu siguranță vorbim despre o socoteală neigienică.

Când se vorbește despre prietenie în organizații, despre astfel de prietenii ar trebui să fie vorba, prietenii în care socoteala este curată și igienică. Prietenia în organizații este înțeleasă mai degrabă ca o mare frăție, în care oamenii mai mult petrec decât muncesc și se simt îndreptățiți să aibă așteptări unii de la alții. Este nevoie de priet-enie în organizații, dar de prietenie rațională, temeinică, echilibrată, nu de prietenia derizorie și superficială. Priet-enia consolidează sentimentul de apartenență, crește calitatea interacțiunilor, oamenii învață și se dezvoltă cu autonomie într-un astfel de mediu. Acest fel de prietenie însă se învață, se educă, nu este o deprindere cu care ne naștem, deprinderea prieteniei este un proces de dezvoltare și de maturizare.

Antoine de Saint-Exupery redă cel mai frumos cu putință în Micul Prinț calea spre socoteala curată: „Nu cunoaștem decât ceea ce îmblânzim, zise vulpea. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri de-a gata, de la neguțători. Cum însă nu există neguțători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei să ai un prieten, îmblânzește-mă“.