Opinie Iuliana Stan, Human Synergistics: Rațiunea raționalizării

Una dintre magiile vieții, așa cum o înțeleg eu, și la nivel organizațional și la nivel personal, este principiul adevărului subiectiv: fiecare om are adevărul lui. A înțelege, nu doar a cunoaște, adevărul subiectiv al celor cu care interacționăm ne dă cea mai mare forță interioară posibilă. Este singurul principiu care poate reduce la zero numărul conflictelor dintre oameni. Nu reduce însă suferința și nu vindecă rănile pe care diferitele adevăruri le pot produce, însă, trăind asumat adevărurile subiective ale celor din jurul nostru, devenim mai puternici și nici nu intrăm pe tărâmul mlăștinos al conflictelor.

Cu toții, fără excepție, avem pretenția că suntem raționali. Și suntem, dar doar în interiorul propriilor convingeri și al propriei realități. Devenim iraționali atunci când ne scapă faptul că și cei din jurul nostru pot avea convingeri, chiar altele decât cele pe care le avem noi.

Interesant este că nu cantitatea sau diversitatea convingerilor contează, ci cât închidem sau cât deschidem cu acele convingeri un interlocutor. Atunci când universul convingerilor noastre invită interlocutorul să participe, evident, vorbim despre un demers curat și rațional, pe când în situația în care interlocutorul este sau se simte îndepărtat, avem de-a face cu un demers de tipul raționalizării.

În mod hilar, cel care raționalizează are impresia că este rațional și își pune energia în a-și demonstra raționalitatea. Pentru cine însă are răbdare să privească rațional demonstrația va vedea cât de irațional este cel care raționalizează.

În primul rând știm că interlocutorul este rațional dacă nu simțim că procesul lui de gândire ne consumă și nu ne uzează fie energia, fie emoția, ci, dimpotrivă, simțim că vrem și că putem construi în interiorul acelui demers rațional. Într-un proces rațional este loc totdeauna de opinii, de păreri, de alternative, de soluții. 

Dacă interlocutorul raționalizează, senzația pe care o avem este aceea că vrea să ne convingă de ceva, raționalizarea este un proces care te fură și care te consumă și pe baza căruia nu se poate construi nimic. Evident că cel care raționalizează trăiește și el într-un adevăr subiectiv, dar, spre deosebire de adevărul subiectiv al raționalului, el nu dă acces, ci doar închide uși cu pretenția de bună intenție reciproc benefică.

Raționalizarea privează interlocutorii de unul dintre cele mai importante instrumente ale gândirii: liberul arbitru. Gândirea rațională însă nu poate funcționa în absența liberului arbitru al tuturor celor implicați. Gândirea rațională include, raționalizarea exclude. A fi rațional este despre ceilalți, a raționaliza este doar despre sine. A fi rațional înseamnă a fi înțelept, a raționaliza
înseam-nă a fi inteligent. Raționalizarea hrănește conflictele, pe când gândirea rațională scoate ce este mai bun din situațiile cu potențial conflictual. Raționalizarea este despre iraționalitate, pe când gândirea rațională este despre secvențialitate logică. Raționalitatea este despre maturitate și expunere, pe când raționalizarea este despre nerăbdare și despre frică.

Astfel, diferența dintre rațiune și raționalizare ține de subiectivitatea cu care tratăm o problemă. Când suntem subiectivi nu putem fi raționali. Când suntem obiectivi, iar obiectivitatea nu înseamnă detașare, ci mai degrabă includere, suntem de fapt lucizi, autonomi, spontani, în contact cu noi înșine și cu capacitatea de a ne adapta la orice vine către noi. Atunci când suntem subiectivi, adică excludem opinii, păreri, nevoi, suntem de fapt anxioși și frustrați în legătură cu problema la care ne referim. Mai mult, nu există vreo problemă, ci există scenarii și variante fără conținut despre posibile probleme.

Despre noi înșine, ce putem face este să avem curajul să ne dăm seama când suntem în plin demers de raționalizare și să ne oprim. Un bun barometru ne pot fi cei pe care îi percepem ca fiind mai înțelepți decât noi în problema care ne preocupă.

Despre alții, ce putem face este să vedem cum resimțim energia care vine dinspre ei în raport cu noi și să decidem în mod lucid și obiectiv dacă și cât vrem să ne uzăm. Răgazul aduce totdeauna claritatea de care avem nevoie.

IULIANA STAN (OD & leadership consultant și director general al Human Synergistics România)