Opinie Iuliana Stan, Human Synergistics: Până data viitoare
Oamenii, oricât de buni ar fi, fac și greșeli, nu doar lucruri nobile și mărețe. „O să fiu atent/ă, nu mi-am dat seama, nu mai fac“ sunt uneori concluziile ușor lacrimogene în urma unor discuții mai grele, când una dintre părți greșește și își acceptă greșeala.
IULIANA STAN (managing partner Human Synergistics România)
Fenomenul interesant este că oamenii înțeleg atunci când greșesc, uneori din prima, alteori după explicații detaliate. Problema este că înțelegerea durează doar până când trece criza, după care fiecare se întoarce la ale lui. Până când? Până data viitoare.
Între „ultima dată“ și „data viitoare“ oamenii nu încearcă să integreze ce au învățat în urma greșelii pe care ei înșiși și-au asumat-o și să anticipeze senin și, mai calculat, viitorul. Oamenii se bucură pentru că, în cele din urmă, criza a trecut și intră în confortul dat de rutina cotidiană. Cu alte cuvinte, uită. Suntem imuni și amnezici la vină și la greșeală.
Percepția este mai degrabă că celălalt a exagerat, decât să ne gândim la cât nu am gândit când am greșit. Pentru că, așa cum tot spun, oamenii nu au intenții rele, doar desconsideră impactul pe care îl produc unele sau altele dintre acțiunile lor. Astfel, există două mari instrumente de făcut față situațiilor care se soluționează cu „nu mai fac, o să fiu atent/ă“: repoziționarea sau dresajul.
Repoziționarea o poate face doar cel care a greșit, dacă este o ființă asertivă, asumată și integră. Este un demers echitabil, pentru că pe de o parte greșeala este „plătită“ moral și relația celor doi interlocutori va crește în mod garantat. Prin repoziționare, toată lumea are de câștigat, iar câștigul nu este mic. Aceasta este situația în care „omul învață din greșeală“ și este foarte întemeiată zicala. „Data viitoare“ în mod cert va aduce o problemă diferită, o nouă învățare și o relație mult mai bine consolidată în care interlocutorii se respectă și au grijă unul de celălalt.
Dresajul însă îl poate face doar cel față de care cineva greșește sistematic și relația este una fără spațiu de manevră (cu rude extrem de apropiate sau cu profesioniști de care nu ne putem debarasa, dar care au unele tare de caracter). În situația aceasta ponoasele le trage tot cel păgubit, cum tot el este singurul capabil de efort. În acest caz, neechitabil, ambii interlocutori pierd. În această situație nu învață din greșeală decât cel păgubit și el știe că „data viitoare“ va veni cu o situație identică, că este o chestiune de timp și că doar trebuie să fie precaut. În acest context, proverbul „omul învață din greșeală“ devine clișeu.
În prima situație „omul învață din greșeală“ este o aspirație și cel care a greșit și a conștientizat greșeala se va energiza în procesul de „reparare“ și de repoziționare. În al doilea caz „omul învață din greșeală“ este o așteptare și va veni la pachet cu frustrări, cu pasivitate, cu blocaje, cu conflicte.
Oamenii țin minte ce îi interesează pe ei, nu pe interlocutorii lor, oricine ar fi aceștia: colegi, frați, părinți, copii, șefi. Ne străduim să comunicăm, să relaționăm, dar nu ajunge. De fapt cei mai mulți dintre oameni informează, nu comunică și, pentru că vorbesc mult, au impresia că sunt specialiști în comunicare. Ca în orice domeniu, și în comunicare cheia este calitatea, nu cantitatea. Tema comunicării este una dintre temele cel mai mult inflaționate (după coaching) în toate programele de dezvoltare. Dar chiar și așa, este extrem de ușor de înțeles cât de importantă este comunicarea și cât de greu este de pus în practică. Cât de ușor este să vorbim despre comunicare în lipsa unei crize și cât de dezastruos „comunicăm“ în criză când se șterge orice cunoștință sau competență de comunicare.
Așadar, cât de des ne auzim spunând sau pretinzând că „omul învață din greșeală“ și de care parte ne aflăm ori de câte ori facem această afirmație? Câtă energie ne consumă această toleranță perpetuă? Nu, omul nu învață din greșeală decât dacă el însuși își dorește asta. Sunt extrem de mulți oameni care nu învață niciodată din nimic și pentru care afirmația „omul învață din greșeală“ este o lozincă, lozinca lor preferată care le justifică prostia. Și dacă mai aveți incertitudini referitoare la procesul de învățare din greșeală al celor din jurul dumneavoastră, răspunsul este unic și sigur: oamenii înțeleg și își asumă orice. Până data viitoare.