Opinie Iuliana Stan, Human Synergistics: Lărgimea îngustimii
În prima săptămână de facultate, la cursul de psihologie socială, am învățat că inteligența maselor este considerabil mai scăzută decât media inteligențelor individuale.
Mi-a luat apoi o jumătate din viața de până acum ca să înțeleg că și calitatea unei relații dintre două persoane nu poate fi mai mare decât contribuția cea mai scăzută a uneia dintre părți. Singura excepție este asumarea părții din urmă că o relație mai bună nu depinde de toleranța părții care contribuie superior, ci de asumarea faptului că îmbunătățirea calității relației depinde doar de partea care contribuie mai puțin. Nu vorbesc despre contribuții materiale, ci despre calitățile psihice, morale, etice, energetice, intelectuale sau aspiraționale ale oamenilor.
Probabil că în organizații, dacă ar fi înțeles și gestionat acest fenomen, nu ar mai apărea conflictele sau ar putea fi soluționate incredibil de ușor. Rezolvarea conflictelor nu este despre tehnici raționale sau despre pilule magice, ci tocmai despre cele mai “nimerite” abordări emoționale. Un prim pas este identificarea contribuției părților din punct de vedere calitativ la conflict. Adică lipsa de toleranță a unui geniu este un mare minus pe când toleranța unui om de inteligență medie este un mare plus, dorința de a rezolva lucrurile este un mare plus pe când dorința de a avea dreptate este un mare minus, lipsa de chef și de interes este un mare minus pe când curiozitatea este un mare plus… Conținutul conflictului nici nu mai are vreo importanță, vitală este poziționarea aspirațiilor pe care părțile le au. La fel stă treaba și în relațiile de prietenie: conținutul ciondănelilor este ultimul subiect care trebuie mediat, ci calitatea participărilor individuale din punct de vedere al caracterului și al valorilor. Deși la nivel de valori sau aspirații oamenii au șanse mai mari să se potrivească, o pondere semnificativă o aduc caracterul și intenția. Putem să ne dorim cu toții fericire, unii cu prețul propriului efort, alții prin eforturi făcute de alții – astfel putem face foarte simplu diferența dintre un caracter corect și unul… ușor adaptabil.
Din același motiv șefii se plâng de subordonați, iar subordonații de oricine depinde de vreo părticică din munca lor. Astfel că relațiile dintre oamenii care muncesc împreună în organizații nu au cum să fie mai bune decât cei care sunt mai puțin interesați, iar prieteniile dintre oameni nu pot fi mai bune calitativ decât cel mai puțin interesat sau motivat de evoluția sau calitatea acelei relații. Aparent cel motivat ar trebui să îl tragă după el pe cel mai puțin motivat, însă, aproape fără excepție, se întâmplă cam invers: cel mai puțin interesat “contribuie” activ și cu determinare mai mare la scăderea calității relației din care face parte, personală sau organizațională.
Ce face ca unele relații de muncă sau de prietenie să fie fabuloase? Cel mai adesea calitățile și motivațiile puse în slujba acelei relații, nu defectele sau nemulțumirile care apar în acea relație. Cu alte cuvinte, nemulțumirile din mediul organizațional pot avea un tratament extrem de simplu și acesta este cu siguranță secretul celor mai buni lideri: să scoată de la oameni tot ce au mai bun și în toată cantitatea în care acest bun există în oameni. Este un exercițiu de mare finețe și de meticulozitate care livrează performanță. Performanța este despre ce ai pe când potențialul este despre ce poți construi sau poți deveni și aici este singurul loc în care liderii își merită salariul, iar oamenii împliniți prin relațiile cu cei din jur își merită fericirea.
Ce rămâne de făcut este ca fiecare om implicat într-o relație, organizațională, personală sau de orice natură ar fi ea, să își evalueze corect poziționarea, să o testeze împreună cu părțile implicate și să pretindă de la ceilalți lucruri doar până la nivelul la care ei pot gestiona granițele relației în care se află. Dacă granițele noastre sunt uneori în spații mai largi decât ale celor cu care interacționăm, singura șansă este să căutăm beneficiile și lărgimea spațiului mai îngust, nu să lungim singuri și la nesfârșit granițe pe care nu vrea nimeni să le lărgească.
IULIANA STAN (OD & leadership consultant și director general al Human Synergistics România)