Opinie Iuliana Stan, Human Synergistics: Feedbackul negativ. De la dojană la umilință
Feedbackul negativ este o unealtă de dezvoltare utilă. Așa cum nu poate exista bine fără rău, nici pozitiv nu poate exista fără negativ. A înlocui ideea de feedback negativ cu ideea de feedback constructiv înseamnă să facem loc lipsei de autenticitate și de considerație. Feedbackul constructiv este un concept de sine stătător și ar trebui să apară după momentul feedbackului negativ, pe care ar tr…
IULIANA STAN (managing partner Human Synergistics România)
Dacă oamenii nu înțeleg explicit și citeț că greșesc, atunci când o fac, din feedbackul constructiv direct ei vor înțelege doar politețuri sau ambiguități și vor arde etape importante din procesul lor de dezvoltare. Creierul are nevoie să distingă între corect și greșit, între bine și rău și de aceea are nevoie de concepte clar conturate și bine explicate. Este bine / rău pentru că sau este corect / greșit pentru că … presupune discernământ, iar discernământul este o deprindere de care ne folosim zi de zi și care se consolidează continuu indiferent de rolurile sau de competențele pe care le avem. Crearea discernământului cere claritate mai mult decât cere amabilitate.
Feedbackul negativ care se practică în general pe lume este unul în care li se spune oamenilor ce nu este bine sau ce fac greșit într-un mod în care cei care primesc feedback „reușesc“ doar să primească informația la nivel personal, nu la nivel de idee sau de acțiune. Feedbackul negativ în sine este cel mai adesea, din păcate, despre om, nu despre activitatea pe care a realizat-o (sau nu) sau despre idei. Atunci când oamenii primesc informații despre ei, au nevoia fundamentală și înnăscută să simtă că cel care le transmite informația aceasta, fie că este de bine sau fie că este de rău, îi include. „A include“ înseamnă a avea considerație față de intenția (caracterul), față de nevoia, față de interesele, față de temporizarea și față de nivelul de dezvoltare și de maturitate al celuilalt. În funcție de gradul de includere a celui care primește feedbackul negativ, acesta poate varia de la normal, digerabil, provocare, până la exces, nedigerabil, toxicitate.
Varianta soft și dezirabilă a feedbackului negativ este dojana și are rolul de a responsabiliza și de a provoca dezvoltarea. Dojana este despre potențialul celui care primește feedbackul și este despre acțiuni și manifestări. Dojana lasă spațiu de gândire, de decizie și de acțiune.
Varianta profund indezirabilă a feedbackului negativ este umilința care pune accent pe incapacitatea celui care primește feedbackul și produce toxicitate, indecizie și blocaje. Umilința este despre defectele și minusurile celui care primește feedbackul, fără să mai conteze dacă acestea sunt obiective sau subiective. Umilința este definitivă și blochează orice spațiu de manifestare celui care primește feedbackul negativ în acest fel.
Este perfect normal și acceptat social și psihologic că atunci când cineva face o greșeală să i se atragă atenția. Dar una este să lasăm de înțeles cuiva că este prost și alta este să lăsăm de înțeles că ceva din ce face nu este bine la nivel de acțiune.
Feedbackul constructiv este o unealtă mult mai rafinată de dezvoltare pentru că presupune invocarea unui sistem de valori. Feedback constructiv nu înseamnă feedback politicos, amabilități, diplomație sau ocolișuri, ci presupune un proces de construcție de relație, stabilirea unor obiective comune în spiritul unor valori și aspirații comune. Feedbackul constructiv cere timp și disponibilitate și este complet altceva față de feedbackul pozitiv sau față de feedbackul negativ, dar incluzându-le pe ambele totdeauna.
Din păcate, acțiunea de a da feedback negativ ori este abuzată, ori este ignorată. Doza ideală de feedback negativ stimulează creșterea, vigilența și agerimea. Absența totală a feedbackului negativ creează o democrație prost înțeleasă și care se întoarce împotriva celor care au creat-o, tocmai de către cei protejați de feedbackul negativ. Există și statistici care recomandă de trei ori mai mult feedback pozitiv decât negativ, dar practica mi-a arătat ca feedbackul negativ real, corect și la timp, dat în legătură cu activitățile nu cu persoanele, dacă nu este în exces, atrage și generează oricum feedback pozitiv și bucurie autentică în legătură cu realizările.
De fapt, ceea ce contează cu adevărat sunt efectele pe care feedbackul negativ le produce și grija (și, nu în ultimul rând, pregătirea) celui care are de dat un feedback negativ pentru a produce efectele cu dezirabilitatea cea mai mare. Altminteri, vorba proverbului: spui prostului că e deștept, și te superi că te crede.