Opinie Iuliana Stan, Human Synergistics: Conștient incompetent

IULIANA STAN (managing partner Human Synergistics România)

Oamenii nu învață lucruri noi și pentru că nu se dezvață de cele vechi, dar și pentru că în procesul de învățare există un moment extrem de dureros: acela al conștientizării incompetenței. Curba învățării ne spune că mai întâi nu știm că nu știm, apoi știm că nu știm, apoi știm conștient ce vrem să învățăm și, în final, știm instinctiv sau ce am învățat a devenit deprindere. Dar, dintre toate aceste etape, momentul în care știm asumat că nu știm (adică vrem și să învățăm ceea ce nu știm) este cel care lasă sau nu lasă să se întâmple procesul de învățare. Deși învățarea este unul dintre combustibilii principali ai dezvoltării, este, în același timp, și unul dintre cele mai grele procese prin care oamenii trec.

Oamenii vorbesc foarte ușor despre cât de mult le place să învețe lucruri, dar confundă curiozitatea sau informarea cu procesul de învățare. A căuta activ informații nu este totuna cu a învăța sau cu a dobândi deprinderi noi, fie de gândire (atunci când oamenii fac efortul de a-și schimba convingeri), fie de motricitate (atunci când oamenii învață un sport nou), fie de vorbire (atunci când învățăm o limbă străină). Acesta este motivul pentru care trainingurile de orice fel nu lasă adulții gata deprinși în conținuturile cu care participanții sunt instruiți, ci îi aduc până în pragul la care știu că nu știu sau că pot pune în practică cu un efort de concentrare deprinderile tocmai studiate.

Cel mai adesea se vede starea de conștient incompetent în mediul organizațional mai ales atunci când oamenii sunt promovați. Le scapă faptul că ei sunt promovați pentru potențial, nu pentru că au deja competențele pe care noul rol le cere. Dacă le-ar fi avut, ar fi fost în acel rol mai devreme, cu siguranță. Majoritatea oamenilor cu o așezare corectă în sine, în momentele când sunt promovați, își iau sau primesc atribuții superioare, trăiesc o stare de teamă, unii se simt chiar impostori, în sensul cel mai gingaș al cuvântului, și se gândesc că poate vor dezamăgi sau poate că ei nu vor căpăta acele deprinderi pe care alții le văd posibile și se îndoiesc, pentru moment, de capabilitățile lor.

Ce vreau să spun este că această stare este una firească și orice proces de învățare trece pe aici. Ce nu este firesc, sau ce face diferența, este durata stării defensive. Dacă momentul se transformă într-un continuum în care „eu nu sunt în stare, eu niciodată, eu nu, eu nu…„, atunci cam până aici este maximul la care poate ajunge sau, cel mult, cu pași timizi poate ajunge în etapa în care este competent conștient, adică funcționează mecanic. În această etapă se va mira că nu este recunoscut ca fiind competent, dar el este doar informat foarte bine despre competență, nu o practică cu naturalețe.

Mai profund, este vorba despre neîncredere în sine și despre lipsa unei informații esențiale care clădește și consolidează stima de sine: relevanța. În momentul când stima de sine se duce către pot sau nu pot, sunt sau nu sunt în stare, se pierde relevanța pe care ne-o poate aduce dobândirea unei deprinderi. Gândul cel mai productiv este: cum mă face relevant deprinderea această nouă și cum voi face eu diferența având-o? Dar și acest fel de a gândi este tot o deprindere până la urmă și doar mult antrenament creează convingerea că suntem responsabili de propria relevanță. Nu există niciun geniu în această lume care să nu fi trecut prin acest parcurs. Mai mult, orice om de geniu va vorbi despre procesul de învățare continuă și va spune cât de conștient este de fapt de puținul pe care îl cunoaște, conștient fiind că dimensiunea capacităților umane de învățare este limitată doar de „vrut”, nu de „putut”.

Organizațiile abundă de oameni nou promovați care sunt în această etapă, conștienți de incompetența lor. Oricum, este mai de dorit ca cei promovați să fie conștient incompetenți o perioadă, decât să aibă impresia că ei știu deja totul și meritau oricum să fie promovați și nu mai au de făcut niciun efort după momentul promovării. Frica de incompetență temporară este lecția supremă de învățat și doar provocând-o în mod repetat învățăm să o domesticim.