Opinie Iuliana Stan, Human Synergistics: Așa-i rău și-așa nu-i bine

Chestiile legate de oameni sunt teoretice, motivația pozitivă este din cărți, iar V-am spus eu este realitatea și practica supremă, este adevărul pe care el îl stăpânește cu îngăduința înțeleptului neînțeles.

Este plin de condescendență; lumea din jur mai degrabă este incompetentă și rău intenționată, dar el este îngăduitor. Rareori este el șeful cel mai mare, dar, în sinea lui, el știe că merită mai mult. Tocmai de aceea nu prea ratează vreo ocazie de a avea o părere. Este vigilent astfel încât părerea lui să fie fix axată pe ce nu merge sau ar fi posibil să nu meargă bine. Dacă este bun conținutul, atunci poate este ceva în neregulă cu procesul. Dacă procesul este bun, atunci sigur este ceva în neregulă cu conținutul. Măcar un detaliu mic ar trebui să poată fi pus sub semnul întrebării, și Gică-Contra-Am-Dreptate va ști cum să se exprime astfel încât să pară că acel detaliu este insurmontabil, că cel care a scăpat detaliul este cu totul și cu totul cel puțin inconștient, dacă nu chiar incompetent și neadecvat.

Disponibilitatea de a înțelege și alte perspective, subiective, evident, decât pe ale lui, obiective, este aproape nulă. El știe. Binele lui este binele tuturor, iar răul pe care îl vede el este baubaul de care el salvează lumea, cartierul, organizația. Binele din capul lui este singurul bine posibil, corectitudinea din mintea lui este ceva unic și axiomatic. Ce zic alții nu se poate din principiu, gândul că alții ar putea avea altă perspectivă este totuna cu gândul că acea perspectivă trebuie contestată, nu investigată. La ce bun să vrei să pricepi de ce altcineva are altă opinie, când tu ai o opinie clară? Ce știe lumea? Ce știu ei?

Dacă este introvertit, Gică Contra este acru și condescendent, dacă este extrovertit este posibil să pară interesat și de ajutor, dar el este doar la pândă și este vigilent ca să găsească repede nod în papură. Dacă este foarte competent în ceea ce face, nu va avea deloc răbdare cu cineva care îi încalcă teritoriul, chiar dacă aceasta se întâmplă în mod nevinovat sau neintenționat. Dacă este mai degrabă incompetent, nepriceput în ceea ce se discută sau dezbate, va pune în dubiu ce spun alții doar de dragul de a contesta. El este relaxat și senin când este contra, nu îl trec decât fiori de glorie, nicidecum de grijă.

El crede că, fiind împotrivă, aceasta îl face să fie interesant și superior, dar de fapt aceasta îl face să fie toxic. El contestă doar ca să atragă atenția, dar îi scapă din vedere că o pierde din ce în ce mai ușor. De aici și cercul vicios în care se trezește: ca să capete și mai multă atenție, este din ce în ce mai aprig. Adică mai toxic, mai nociv, mai distructiv. Îl oprește doar sentimentul că are dreptate. De fapt acest fior de dreptate este doar un mic răgaz pentru interlocutorii care astfel au timp să respire și să se liniștească. Gică Contra se amuză dacă scoate lumea din sărite, nu i se pare nimic în neregulă cu asta, nici prin cap nu i-ar trece că un om scos din sărite la nesfârșit s-ar putea să înceapă să îl ignore după o perioadă de imunizare. De fapt singurul lucru la care este bun un Gică Contra este doar imunizarea: te călești alături de el, dar odată călit, lui nici că îi mai merge.

Ce facem cu Gică Contra?

Ideal este să îl ignorăm dacă nu arată disponibilitatea de a înțelege contextul și perspectiva interlocutorilor. Nimic nu îl doare mai tare decât să nu fie luat în seamă. Este vorba despre igienă, nu despre politețe. Ajungem oricum să reușim să îl ignorăm după ce vom fi trecut prin etape nesfârșite de politețe.

Mai ușor decât ignorarea este să îl întrebați ce este bine din raționamentul pe care îl contestă. Totdeauna este posibil să fie ceva greșit sau să scape ceva, însă, la fel de totdeauna, la baza fiecărui raționament sau proiect este o intenție bună, o idee bună, un plan sau o perspectivă interesantă. Care sunt acestea, le vede? „Ce este bine?“ este întrebarea la care Gică Contra intră în blocaj, se înroșește și își arată fără voie carotida. Nici nu trebuie să răspundă, esențial este să vă străduiți, cu perseverență, să audă întrebarea. Când îi vedeți carotida, ați reușit, așa e bine. Abia acum îl trec și pe el fiorii de neadecvare și poate deveni și el un interlocutor normal. Cel mai adesea Gică Contra este foarte deștept, un foarte bun specialist…, dar ce folos? El înțelege Ce-ul, dar nu înțelege De-ce-ul.