Opinie Iuliana Stan: Bun simț

IULIANA STAN (managing partner Human Synergistics România)

Motivul pentru care se întâmplă așa este pentru că efectele acestor cuvinte nu se întâmplă pur și simplu și nu ajunge nici să vorbim contemplativ despre ele, deoarece este o întreagă știință personală în spatele lor. Această știință personală este dusă la rang de artă pentru fiecare dintre noi. Nu există niciun om în lumea asta care să nu știe ce înseamnă fericirea sau bunul simț pentru el însuși, așa cum nu există nici prea mulți oameni care să înțeleagă că propria definiție a fericirii sau a bunului simț nu înseamnă nimic sau înseamnă prea puțin pentru restul oamenilor din lumea asta. Bunul simț este atât de normal pentru fiecare dintre noi, știm atât de bine ce este de bun simț atât pentru noi, cât și pentru alții, încât abia când ne trezim în fața efectelor produse de aceste cuvinte ne dăm seama cât de puțin înțelegem despre ele sau cât de puțin facem explicit fiecare dintre noi în legătură cu ele.

Nu am întâlnit niciodată oameni care să spună despre ei înșiși că nu au bun simț sau să spună că au puțin sau să și-l pună măcar un pic sub semnul întrebării. În ciuda acestei observații, vedem cu ușurință multă lipsă de bun simț în jurul nostru. Bunul simț nu este doar despre conduită, despre ce să faci și despre ce să nu faci din punctul de vedere al etichetei, ci este despre eticheta morală. Aflăm că nu este bine să mințim sau să furăm, dar nu ne învață nimeni de ce. Ni se spune instituționalizat să nu mințim, dar învățăm de la viață că mințind ne putem proteja. Și atunci ce devine mai important: să nu mint pentru că nu este bine sau să mă protejez?

Învățăm deprinderi tehnice, repetăm până când executăm cu virtuozitate, dar la deprinderile morale învățăm după ureche, dacă avem noroc. Se vorbește în știința conducerii despre modele – despre cele morale este vorba, nicidecum despre cele de execuție. Pentru că nu face nimeni diferența aceasta simplă, învățăm ce vedem, nu ce este în spatele a ceea ce vedem, și atunci învățarea este extrem de superficială, chiar dăunătoare, dacă modelul este unul fără ținută morală. Bunul simț are două coordonate extrem de importante care, dacă nu sunt corelate absolut întotdeauna, produc cu ușurință efectele lipsei de bun simț. Este vorba despre eu și despre ceilalți. Eu fără ceilalți sau doar ceilalți fără mine sfârșesc în frustrare și, implicit, în fisuri morale de la ușoare – ca amoralitatea – la unele mai complexe – imorale chiar.

Ușor paradoxal, chiar dacă preocuparea pentru sine sau pentru ceilalți este mică, atât timp cât este egală, produce mai mult bun simț decât preocuparea lipsită de echilibru dintre cele două. Este mai puțin gravă preocuparea în exces față de ceilalți, dar în acest caz riscul de a se produce efecte de lipsă de bun simț apare la ceilalți. Atunci când centrarea este exclusiv pe sine, despre lipsa de bun simț se poate vorbi și de o parte, și de alta. Echilibrul între preocuparea pentru sine și preocuparea pentru ceilalți livrează bun simț.

Bunul simț este atât de implicit încât nimeni nu vorbește despre el, sau atunci când o facem este doar pentru a scoate în evidență lipsa lui, nicidecum manifestarea lui. Despre noi înșine nu ne gândim vreodată că am putea produce percepția de lipsă de bun simț, pe când, despre alții, știm exact în câteva secunde dacă și cât bun simț au. 

Bunul simț apare atunci când oamenii se văd atât cât sunt, când își reglează așteptările unii de la ceilalți și când își definesc aspirațiile împreună. Alinierea aspirațiilor este un proces de devenire, de bun simț. Dacă din ecuație scăpăm din vedere aspirațiile celorlalți sau minimizăm efectele beneficiilor pe care alinierea le poate aduce, vom ajunge foarte repede să vorbim sau să ne plângem de lipsă de bun simț.

Bunul simț este un proces de devenire, nu este o informație sau o calitate a cuiva. Este ceva ce nu se termină niciodată, odată începută preocuparea. Dar, dacă nu începem să avem activă această preocupare, avem impresia cu toții că știm ce este bunul simț, atât pentru noi, cât și pentru alții.