Opinie Iulian Anghel, editor politic ZF: Mânca-v-ar paduchii și ploșnițele!

Biblioteca Națională, de pe Cheiul Dâmboviței, a fost închisă din cauza ploșnițelor. Pentru cine n-a trecut prin oroarea asta, dau un sfat: aruncati-vă mobila din casa. Toată. Nu încercați remedii de mii de lei, nu ține. În special aduci acasă ploșnițe de prin hoteluri pentru că acolo, în afara de a schimba lenjeria de pat și a da cu aspitatorul, angajații nu fac nimic în plus. Ploșnițele sunt ființe mici, aproape ca nu le vezi, și se pot ascunde în haine sau în genți. Și trăiesc în țesătura paturilor. Iar noaptea ies și te papa de ti-e groază să mai închizi ochii. Dar la Biblioteca Națională nu sunt paturi. Nu sunt canapele. De unde atunci, în această clădire nouă, ploșnițe și câte, de vreme ce trebuie să închizi o clădire mamut, de 60.000 de metri pătrați? Păi înseamnă că mizeria este cât casa, daca ploșnițele de pat s-au adaptat la mobilierul dintr-o sală de lectură sau dintr-o sală de conferințe. Având în vedere că o ploșniță depune, în medie, șase ouă pe zi să se socotească câte ploșnițe sunt în clădirea de 60.000 de metri pătrați a Bibliotecii Naționale și câți amărâți se luptă acum în propriile lor case cu ploșnițele doar pentru că s-au dus să împrumute o carte sau că citească 40-50 de pagini în sala de lectură a Bibliotecii Naționale. Francezii au făcut o socoteală: una din zece locuințe din Franța se confruntă cu acest coșmar. Întrucât noi nu mergem pe la Biblioteca Națională des, sperăm ca la noi să fie mai puțini coșmariori.

Hotnews.ro scrie azi că primarul sectorului 3, Robert Negoiță, a amenajat, pe un teren gol de zeci de ani – un teren de 11 hectare din inima Bucureștilor, invadat de mărăcini, cunoscut drept “Esplanada” –  un parc și terenuri de tenis. Doar că, deși este în Sectorul 3, terenul Esplanada dintre cheiul Dâmboviței și Bulevardul Unirii nu este al primăriei, ci al Ministerului Dezvoltării. Iar, spune Hotnews.ro, Ministerul Dezvoltării cere acum ca spațiul să fie adus la „starea inițială”. Păi starea inițială este cea de paragină.

Am avut redacția, în urmă cu mai mulți ani, chiar într-o clădire de birouri care avea deschidere spre Esplanada și, mai încolo, se vedea Biblioteca Națională, cea închisă acum din cauza ploșnițelor. Cum ochii obosesc în fața calculatorului, te mai ridici, mai privești pe fereastră. Și vedeam în față o paragină de 11 hectare. Vis-a-vis de Esplanada, peste Bulevardul Unirii, este Curtea Suprema de Justiție. Cu mulți ani în urmă, a apărut ideea ca Esplanada să devină „Cartierul Justiției”. Ca ziarist, am fost în multe săli de judecată. Unele săli în care se împarte dreptatea arată cumplit, nu mai știu azi, dar nu cred că s-ar fi schimbat ceva fundamental în ultimii ani. Cred că, cu toții, cunoaștem de dinafară Palatul Justiției din București, de pe Cheiul Dâmboviței, aproape de Piața Unirii. O clădire frumoasă. Intrați, însă. Nu vă oprește nimeni. Nu vă va mai parea atât de frumoasă – și aici nu e vorba de „sala pașilor pierduți” sau alte șmecherii – e vorba că arată… în fine nu mai zic.

De aceea, ideea ar fi fost bună – construiai acolo clădiri moderne pentru Justiție.

Dar n-a fost să fie.

ZF a propus, în urmă cu cinci-șase ani, probabil tot de la chiorăsenia uitatului pe fereastră: da cum de lași, în mijlocul Bucureștilor, un imens teren în pârloaga? Și a propus: faceți-l parc! Zona Universității are Cișmigiul, zona de nord are Herăstrăul, cartierul Floreasca are parcul lui, Tineretului are parcul lui. Unirii nu are nimic.

Am mers ani de zile pe jos, spre birou. Prin centrul orașului sau, mă rog, zona 2. Mergeți de la Hala Traian spre Bulevardul Unirii și spuneți apoi dacă ala e un traseu demn de centrul unui oraș ce se cheamă capitala României. Traversați bulevardul, intrați într-o clădire de biroruri până la etajul 9 și priviți apoi Esplanada, un câmp plin de buruieni. Cinci zile pe săptămână, vreme de trei ani.

Nu-mi place deloc Negoiță, primarul care pupă copaci ca să le arate altora cât iubește el natura, în vreme ce distruge parcul IOR. Dar, dacă el a făcut un parc și un teren de tenis pe ceva ce era un hectar de buruieni, cum vii tu, Ministerul Dezvoltării să spui că „bă acesta, ia adu terenul la starea initiala!” Adică ce să facă Negoiță, să dărmâne terenul și parcul și să planteze din nou buruieni pentru că guvernul nu știe ce să facă cu terenul? Dacă Negoiță nu-i musafiri poftit la masă, de ce nu a făcut guvernul ceea ce face Nogoiță, de ce nu a construit „cartierul justiției”, de ce nu a făcut parc din cele 11 hectare, azi în paragină, după urma cărora Porumboiu ar fi scos pe puțin 55 de mii de tone de grâu?

Guvernul are o minte clara: Degeaba au unii paduchi și ploșnițe, dacă nu au toți.