Opinie Ioana Mihai, redactor șef Business Magazin: E normal să fii nemulțumit

Săptămâna trecută, ceva discuții în redacție s-au iscat pe marginea unui subiect care în sine nu e surprinzător și, în opinia mea, nici măcar nu constituie o știre. Era vorba despre niște americani, total nemulțumiți de experiența lor în România. Am primit reacții cum că, de fapt, cei mai mulți străini se declară încântați de România.

Nu numai că informațiile sunt complementare și adevărate, fiecare în parte. În egală măsură cred că România nu este cea mai rea țară în care să trăiești (desigur, nici cea mai bună, să nu ne îmbătăm cu apă rece!), și nici toate experiențele mele de peste hotare nu au fost încântătoare, în cazul meu, de la A la Z.

Pentru a le răspunde punctual americanilor, care se plângeau de mirosul neplăcut din tren, pot să spun răspicat că pe aeroportul din Atlanta am întâlnit o sumediene de miasme. E drept, în România sunt locuri care put. În zona Cocor, în Piața Unirii din Capitală, se simte atunci când nu plouă vreme îndelungat, un miros pestilențial. Dar pute și în piața Omonia din Atena. Și am constatat că într-un resort all-inclusive din Antalya, un fel de PeCeleMaiÎnalteCulmiAleServiciilor, chelnerii pot fi acri.

Oricine știe că o călătorie cu mijloacele de transport în comun în plină vară este o veritabilă aventură olfactivă. Dar asta nu se întâmplă doar în România, ci mai peste tot în lume. În Egipt e multă mizerie, ignoranță și sărăcie. În Grecia nu primești decât arareori un bon fiscal și mai niciodată nu pricepi ce scrie pe nota de plată, dacă nu cumva ai translatorul cu tine.
E drept că atunci când suntem în vacanță, când vrem să ne resetăm sistemul pentru a munci alte 51 sau poate 52 de săptămâni până la următorul concediu, avem pretenția să ne simțim bine, iar acreala unei chelnerițe, mizieria de la hotel sau neplăcerile din mijloacele de transport capătă valențe mai puternice decât într-o zi obișnuită.

Și am remarcat că avem tendința de a ne exprima vocal nemulțumirile – legate de experiențe cu medici, chelnerițe, administratorul de bloc, vecini sau întârzierile de salariu. Și că mai nimeni nu urlă în gura mare ce bine și frumos a fost în hotelul de la mare. Poate am fost surprinși, dar nu vocali. Și e normal să fie așa. E normal să întâlnești doctori competenți, chelnerițe serviabile și trenuri curate. Iar nemulțumirea este firească.

La fel de firesc este să ne putem exprima pe marginea a ceea ce ne place și ceea ce nu ne place. În esență, avem acest drept, de a ne exprima. Că altcineva nu este de acord cu o părere exprimată, este, în egală măsură, îndreptățit să-și expună propriile argumente. Recent, într-o discuție, cineva mi-a spus că „Libertatea mea se termină acolo unde intervine asupra libertății tale”. Adevărat.

Poate că părerea americanilor nu a fost subiect de știre națională. Dar experiența mea de jurnalist arată că oamenii nu sunt interesați strict de știri. E suficientă o zapare, la ceas de seară, pentru a vedea că subiectele care captează națiunea nu reprezintă ceea ce am învățat la facultate că ar trebui să suscite interesul național. Nici măcar nu contează ce i-a îndemnat să fie curioși pe cei care au dat click pe link-ul care prezenta nemulțumirea americanilor. Important este că au putut să citească, să vadă ce spun acei americani. Și să le dea dreptate, sau, dimpotrivă, să-i critice. Și e normal să se poată exprima și ei.

Până la urmă, este o doar o opinie. Și cred că nici măcar nu are putea de a afecta imaginea României. Ceea ce face Prințul Charles este mai important. Mai importante sunt părerile expaților, care se îndrăgostesc de țara care le produce surprize mai plăcute decât se așteptau. Sunt oameni care au preferat să renunțe la carierele în multinaționalele care îi aduseseră în România ca să nu plece din această țară. Așa cum mulți expați fac PR țării, determinând prietenii să vină aici în concedii sau pentru afaceri. Dovadă și Emmanuelle Valentin, general manager al Sanofi, a cărei poveste o puteți citi pe larg în materialul de copertă din această săptămână.

Sau străini care vin în România și-și cumpără teren, case, și se declară foarte fericiți.

Iar dincolo de păreri stau cifre. Conform datelor de la Institutul Național de Statistică, în luna iulie a acestui an au intrat în țarp peste 272.000 de străini, mai mulți decât în aceeași lună a anului trecut (258.000).

Părerile sunt de multe feluri. Și bune, și foarte bune, și proaste. Și e firesc nu numai să fim nemulțuniți, atunci când este cazul, ci să și spunem asta. Poate că iese ceva bun din asta. Poate trenul în care au călătorit americanii va fi mai curat, poate chelnerițele vor învăța să fie serviabile (ar fi bine, bacșișul lor depinde de asta), poate camerele de hotel vor străluci, toate, de curățenie.

Oamenii sunt avizi de sânge, lacrimi și scandal. Nu e lăudabil, dar e un fapt. Iar publicarea declarației americanilor nemulțumiți nu este un manifest al redacției. Dimpotrivă, de-a lungul anilor ne-am asumat o politică editorială extrem de optimistă.

Când firmele picau în faliment sau insolvență ca muștele în oțet, noi am mers contra curentului, scriind despre cei care izbuteau să mențină creșteri, să inventeze afaceri, aveau curaj să renunțe la slujbe bine plătite în multinaționale pentru a risca pe cartea antreprenoriatului.

De 11 ani publicăm în fiecare an 100 Tineri manageri de top, cel mai optimist produs media. Dar miza noastră pe optimism nu înseamnă că suntem rupți de realitate, că trăim într-un glob de sticlă sau că nu suntem conștienți că există și oameni nemulțumiți.