Opinie Gabriel Pantelimon: Leadershipul față cu millennialii
Cred că în viața fiecărui om vine un moment în care începe să spună ”pe vremea mea...“. Tehnologia evoluează, lumea se schimbă sub influența noilor instrumente de care dispune și a modului în care poate consuma informația și, inevitabil, apar diferențe serioase între generații. Oricât ne-am jura în adolescență că vom sta veșnic cu mintea deschisă și că ne vom feri să fim asemenea bătrânilor noștr…
Gabriel Pantelimon este country general manager, Xerox România
Dar acolo unde sunt diferențe, e loc de învățare, după părerea mea. Și cred că procesul de învățare trebuie să se manifeste în ambele direcții – și dinspre millennials către decrețeii autohtoni, care sunt acum în poziții de conducere, dar și dinspre decreței către millennials. Începutul carierelor noastre a fost marcat de o schimbare bruscă de regim politic și de deschidere internațională. Am crescut cu vorbe care ne hrăneau ambiția și dorința de performanță cu orice preț – le știți și voi, ”sky is the limit“ (cerul e limita), ”greed is good“ (lăcomia e bună), ”work hard, play hard“ (muncește din greu, petrece ca un nebun) și așa mai departe. Nu-i vorbă, că am valorificat această schimbare, am demonstrat, am făcut performanță și asta ne-a ajutat, într-adevăr, să creștem profesional foarte mult și foarte repede. Dar orice efort intens de durată costă și acum, cu experiența acelor ani în urmă, ne gândim că poate am fi obținut la fel de mult cu mai puțină încrâncenare, deși nu cu mai puțină perseverență.
Dacă ne ascultați discursurile, veți vedea că vorbim mult despre work/life balance (echilibrul dintre carieră și viața personală), că ne plângem și deplângem burnoutul și, ca lideri, căutăm soluții să-l atenuăm cât mai mult posibil. Suntem tot mai preocupați – unii de ceva vreme, alții mai recent – de construirea unor culturi organizaționale autentice, în care performanța să fie susținută de colegialitate, de un efort bine dozat, de o distribuire justă a responsabilităților și în care beneficiile financiare să fie dublate de o atmosferă de lucru care să promoveze dezvoltarea personală a fiecăruia dintre angajați.
Nu e o treabă ușoară… Performanțele companiilor trebuie să rămână la cote înalte, în condițiile în care pe fiecare domeniu de activitate nu trece o lună fără să aflăm de o nouă descoperire sau un nou jucător care ar putea zgudui iremediabil piața. Iar responsabilitățile angajaților de cursă lungă includ, deja de la sine înțeles, creativitatea, capacitatea de a genera idei noi în condițiile în care numai ideile noi pot menține organizația în care lucrează, și pe ei personal, în formă bună.
Mărturisim, suntem invidioși pe deschiderea cosmopolită a colegilor noștri mai tineri, pe ușurința cu care își însușesc și folosesc noile tehnologii, și tocmai de asta suntem uimiți câteodată când observăm că nu toți valorifică așa cum ar putea resursele de cunoaștere imense și globale care le stau la dispoziție. Pe de altă parte, ei ne văd înregimentați și șablonarzi câteodată și ne readuc cu picioarele pe pământ, chiar și atunci când ne-ar fi mai confortabil să stăm în birourile noastre din zgârie-norii din Pipera. Și pentru asta le mulțumim.
Noua generație de angajați ne reamintește că există viață și după încheierea orelor de program, că tehnologia și jargonul profesional sunt utile în măsura în care le stăpânești tu pe ele, nu ele pe tine, ne trag de mânecă să ne transformăm, cu adevărat, din manageri de procese și proiecte în lideri care să inspire și să stimuleze creativitatea echipelor.
Au însă, și ei, nevoie de timp și de consecvență ca să construiască și să-și construiască evoluțiile profesionale. Jack Welch vorbea despre un atu esențial al profesionistului, care îi permite să migreze după cum își dorește și să-și împlinească toate dorințele profesionale și personale – employability. Pe românește, valoarea lui de piață.
Welch scria despre acest concept acum aproape 20 de ani, dar el rămâne în continuare valabil pentru organizații și este, poate, singurul lucru foarte important de care un profesionist aflat la început de drum trebuie să țină cont. Orice este posibil, cu condiția să te asiguri că valoarea pe care o aduci unei organizații compensează beneficiile pe care ți le dorești ca individ sau ca profesionist. Iar valoarea se construiește în timp, asumându-ți încercări temerare și căutând din proprie inițiativă să-ți însușești din experiența celor din jurul tău.
Lipsa de complexe, de inhibiții și de falsă modestie a profesioniștilor care încep acum o carieră, libertatea cu care se manifestă și se exprimă, autenticitatea pe care o reclamă ne ajută pe toți să mergem înainte, cu condiția ca aceleași măsuri intransigente să fie folosite și în evaluarea liderilor, dar și în autoevaluare.