Opinie Eduard Dinu: Adaosul comercial practicat este de 0-200%. E bar sau bancă românească?

Sunt convins că ați remarcat afișul, cât mai vizibil postat în mod normal (ca obligație legală de altfel) în barurile și restaurantele autohtone și nu numai în care se specifică adaosul comercial practicat în unitatea respectivă. Studenții învață în școală că rolul adaosului comercial ca indicator de gestiune la nivelul unei firme este acela de a acoperi cheltuielile endogene specifice acesteia – salarii, chirii, amortizare etc. – și de a permite realizarea de profit.

În sistemul bancar echivalentul adaosului comercial este diferențialul de dobândă (ecartul sau spread-ul) dintre dobânda activă și cea pasivă.

Pe baza datelor furnizate de către Banca Națională a României se poate cuantifica nivelul acestui indicator pentru sistemul bancar local (vezi tabelele din dreapta).

Coloana 4 din tabel nu relevă nimic altceva decât „marja comercială“ practicată în sistemul bancar românesc. Datele prezentate sunt la nivelul lunii ianuarie din anul curent. Marja dintre creditele acordate și depozitele atrase în lei în sold de la populație este de peste 150%! Firmele au avut parte de un discount, se pare: numai 106% este nivelul indicatorului menționat. Poate așa înțelegeți sfatul înțelept al unui consilier al băncii centrale care sugera mai deunăzi acordarea de credite prioritar către firme, căci gradul de îndatorare al acestora în raport cu persoanele fizice este mai redus. Normal aș spune, nu credeți?

Același sistem bancar românesc este analizat în cadrul raportului realizat de către Consiliul Concurenței, raport intitulat „Evoluția concurenței în sectoare cheie“, raport publicat în anul 2012. La pagina 74 din raportul invocat, raport disponibil pe site-ul instituției, se menționează „în ultima parte a perioadei analizate se observă o tendință de creștere a diferenței dintre nivelul dobânzii la credite și depozite în sold și noi, denominate în lei, spre deosebire de cele denominate în euro, care manifestă o tendință descrescătoare“.

Un alt studiu recent efectuat de către Centrul European pentru Analize Economice cu privire la avantajele competitive ale țărilor din regiunea din care face parte și România, studiu publicat în paginile Ziarului Financiar, nu poate să nu rețină atenția că accesul la finanțare constituie ultimul „driver“ de competitivitate pentru Bulgaria și, bineînțeles, România – 3%. Asta în timp ce în Turcia este de 31%, iar în Polonia de 64%. Sigur că nu numai sectorul bancar este responsabil pentru acest fapt, ci și subdezvoltarea evidentă a pieței de capital autohtone printre alți factori.

Evident mărimea „marjei comerciale“ din sistemul bancar este sub influența unui complex de factori endogeni, dar și exogeni în raport cu fiecare bancă în parte. Mă rezum să observ creșterea semnificativă a gradului de concentrare atât pe piața depozitelor, cât și pe cea a creditelor în perioada 2008-2012, indicatorii specifici prezentați în raportul Consiliului Concurenței (ca și concluziile acestuia) fiind indubitabili. În mod cert, structura concurențială încurajează creșterea marjei medii în sector, manualul de microeconomie ne învață din primul an de facultate lucrul ăsta.

Anticipez artileria grea ce va fi lansată de bancheri în apărarea redutei proprii: nivelul prea mare al rezervelor minime obligatorii, riscul ridicat specific activității derulate și spațiului național etc., etc. Sper măcar că nu vor invoca și rata ridicată de credite neperformante pentru justificarea acestor marje comerciale specifice băuturilor alcoolice, nu de alta dar castronul cu punch, cum plastic spunea Greenspan, a fost adus tocmai de bancheri pe masă în mijlocul petrecerii din 2007-2008. 

Am auzit recent că restructurarea activității ar fi căpătat substanță ceva mai mare și în România. Cu toate că nu am auzit de argumentele economice ale training-urilor la munte cu echipa de vânzări, în condițiile în care „sportul la modă“ este refinanțarea. Și mai e ceva ce top managementul bancar omite cu perseverență să facă: să își recoreleze veniturile proprii cu dinamica creditelor neperformante, de exemplu.

P.S.: Subsemnatul nu a contractat credite bancare.

Opinie Eduard Dinu – profesor universitar la ASE

Toate stirile sunt pe zf.ro