Opinie Dragoș Damian, Terapia: După foarte multe opinii scrise în ZF, căruia îi sunt recunoscător pentru ospitalitate, în ultima, neașteptat, am fost titrat drept ”consilier onorific al premierului (Ilie Bolojan)”

Nu scriu opinii in ZF pentru că sunt CEO Terapia, pentru că am fost consilier onorific a lui Marcel Ciolacu, pentru că sunt consilier onorific a lui Ilie Bolojan, sau pentru că port cine știe ce alte titluri. Scriu pentru că sunt sau nu de acord cu politicile publice și buna guvernare ale unora sau altora dintre liderii politici. Toți oamenii de afaceri ar trebui să scrie opinii pentru a exprima un punct de vedere, fără subiectivism, fără patimă, fără să prioritizeze sau victimizeze sectorul economic căruia îi aparține și, mai ales, fără să sărute inelul cuiva.

Și, pentru că scriu opinii în care sunt sau nu de acord cu politicile publice și buna guvernare ale unora sau altora dintre liderii politici, primesc ”instalații frigorifice de carne”, vorba lui Dominic Fritz, recompusă într-o exprimare de jargon urban.

Am primit un ”shot rece de carne” când am spus că o bursa, două burse, trei burse, un milion de burse, nu au servit sistemului de educație din România.

Am primit ”frigidere de carne” de fiecare dată în ultimii 10 ani când am vorbit despre stimulente, burse, indexări, sporuri, ajutoare, bonusuri, vouchere și alte astfel de pomeni date fără noimă în stânga și în dreapta, fără o analiză de impact și pe criterii clientelare, când am îndrăznit să spun că sistemele publice sunt ținute captive de oligarhi care basculează resurse către sistemele private, când am vorbit despre închiderea companiilor de stat neprofitabile

Am primit ”camere frigorifice de carne” când am vorbit despre evaziunea fiscală și munca la negru care ar putea fi oprite, în lipsa digitalizării, prin denunțarea evazioniștilor și limitarea cash-ului, când am salutat ”ordonanțele-trenuleț”, când am vorbit despre scutiri, facilitați, ajutoare, amnistii și alte pomeni date către anumite sectoare din mediul de afaceri privat, fără o analiză de impact și pe criterii clientelare, când am vorbit despre lipsa de creștere economică pentru că nu este creștere economică consumul de importuri, imobiliare și divertisment.

Am primit ”TIR-uri de carne” de fiecare dată când vorbeam despre dezindustrializare, când vorbeam despre fabrici, uzine și combinate puse la pământ, când vorbeam despre nomenclaturiști care construiau în locul lor cartiere cu apartamente, clădiri cu birouri și mall-uri cu importuri.

Am să primesc acum ”avioane cargo frigorifice de carne” când am să spun că România are nevoie de o resetare brutală pentru a-și reveni la realitate.

Daca nu o facem acum, când nu suntem in an electoral, când s-o mai facem?