Opinie Dragoș Damian, Terapia Cluj, consilier onorific al premierului Bolojan: Dacă o companie merge prost dai afară directorul general, echipa de conducere, membrii din consiliul de administrație. Toți cei care sunt responsabili pentru eșec trebuie dați afara

Dezbatere naționala, parca venită din alta epocă istorică, aproape incredibilă, pe tema reducerii voluntare a salariilor personalului de conducere din companiile de stat (nici nu știu dacă ”voluntare” trebuie pus în ghilimele sau nu).

Seamănă cu una dintre poveștile Kaizen, cu experiența din țări asiatice în care, pentru a salva compania și joburile, toți angajații au fost de acord cu scăderi voluntare de salarii. Dacă este adevărată,  este o poveste romanțată din alta perioadă economică.

Nu mai merge așa nicăieri în capitalism, în 2025. Într-o companie, de stat sau privată, publică sau nu, venitul și profitul, transformați în indicatori de performanță și ținte, decid grila de salarizare și bonusurile personalului de conducere care, dacă nu și-i atinge, trebuie dat afara, nu iertat, și sub nici o formă nu trebuie acceptată o scădere de salariu ca formă de clementă sau angajament de îndreptare.

Într-o intervenție, fostul ministru al economiei, Bogdan Ivan, spunea, are dreptate, că nu trebuie demonizate toate echipele de conducere din companiile de stat.  

Așa este. Este datoria consiliului de administrație și a adunării generale a acționarilor să evalueze în fiecare caz în parte performanța echipei de conducere și masurile care trebuie luate.

Noul ministru al economiei, Radu Miruță, are dreptate și el, spunea în alta intervenție că la companiile de stat exista indicatori de performanță și ținte ale echipei de conducere care pot fi atinși ”și numai dacă te uiți pe geam”, cu aluzie la faptul că nu sunt indicatori de performanță sau ținte stabiliți cu seriozitate.

Așa este. Este datoria consiliului de administrație și adunării generale a acționarilor să aprobe indicatori stricți de performanță și ținte ambițioase.

Cei care conduc companii complicate, cu platforme de producție, lanțuri de aprovizionare, rețele comerciale și așa mai departe, știu că indicatorii de performanță și țintele sunt sfinte, sunt busole de bună practică de management, nu niște simple cifre, orientative, pe o foaie de hârtie. Ei sunt termenii contractului cu angajatorul, într-un contract nu te joci cu termenii, nici măcar când operează condiții de forță majoră.

Imaginați-vă că sunteți acționari ai unui grup internațional pe pierdere, cu probleme pe fluxurile de producție, cu întârzieri pe lanțurile de aprovizionare, cu încurcături pe canelele comerciale. Poți ierta un operator de pe linia de asamblare, poți arăta îngăduința față de un referent de la aprovizionare, poți accepta neatingerea țintei de către un agent de vânzări. Asta un trimestru, două trimestre, hai, un an de zile.

Dar imaginați-vă adunarea generală a acționarilor și consiliul de administrație spunând directorilor companiei: nu ați fost cuminți, nu v-ați făcut treaba, dar vă iertăm dacă acceptați, voluntar, să vă scădem / scădeți salariile.

Reducerea voluntară a veniturilor și beneficiilor personalului de conducere nu poate și nu trebuie să fie o opțiune. Nici în glumă nu trebuie să fie oferită o astfel de alternativă.

Dacă o companie merge bine toata lumea să câștige bine și să încaseze salariile și bonusurile. Dacă o companie merge prost dai afara directorul general, echipa de conducere, membrii din consiliul de administrație. Toți cei care sunt responsabili pentru eșec trebuie dați afară.

Reamintim respectuos că esența capitalismului este ca agenții economici, indiferent de proprietatea capitalului, să facă profit. Dacă nu fac profit, dai afara directorul general, echipa de conducere, membrii din consiliul de administrație. Toți cei care sunt responsabili pentru eșec trebuie dați afară.

E o viață dură în lumea afacerilor, în companiile de stat sau în cele private.