Opinie Dragoș Damian: Sistemul sanitar - între curaj tactic și viziune strategică

Transparentizarea și controlul cheltuielilor, standardizarea achizițiilor în spitale, rețeta și cardul electronic, coplata experimentată în zone pilot, continuarea reducerii numărului paturilor de spital, sunt măsuri tactice care trebuie implementate în fiecare zi – mai bine zis trebuiau implementate în fiecare zi din ultimii trei ani.

Sunt extrem de necesare schimbări tactice curajoase imediate, care servesc într-un fel și la o creștere a acceptării reformei sanitare în rândul publicului, când anesteziat cu propaganda politică “sănătate pe gratis”, când trezit la realitate atunci când chiar are nevoie de servicii medicale. Altfel, pe termen mai lung, va escalada neîncrederea reciprocă dintre legiuitori, beneficiari și furnizorii de sănătate. Evoluția “naturală” a celor din urmă va fi marcată de dispariția competitivității, de scăderea dramatică a interesului de a contracta, și deci de a oferi soluții decente pentru sănătatea românilor, în timp ce beneficiarii vor manifesta un refuz în a accepta orice idee constructivă și o resemnare în a-și cere și primi dreptul fundamental la sănătate, apelând reflex la ceea ce este mai scump în speranța că este și mai bun.

Nu este lipsit de importanță să amintim din nou cele două analize care radiografiază starea de sănătate a României și care rămân, din păcate, referințe sumbre ale situației din prezent:
– raportul Comisiei Prezidențiale (2008), relevă că starea de sănătate s-a degradat în asemenea măsură în România, încât mor anual, din cauza disfuncționalităților sistemului sanitar, circa 60.000 de români, o populație echivalentă unui oraș mediu;
– analiza Institutului de Prognoză Economică al Academiei Române (2012), face o corelație funcțională între degradarea stării de sănătate în România și consecințele economice, folosind ca instrument de măsură indicatorul DALY (disability adjusted life-year), numărul de ani de viață pierduți prin dizabilitate pe caz de boală, care este cu 50% mai mare în România decât media europeană. Economia românească pierde aproximativ 18,6 miliarde euro (15% din PIB din 2010) în termeni de PIB pe termen mediu și lung, ca urmare a stării de sănătate precare a populației, măsurată prin DALY. Dacă starea de sănătate a populației ar fi la nivelul mediu din UE, ar exista un surplus în producția economică de 6,7 miliarde euro (6% din PIB din 2010), rezultat din creșterea participării forței de muncă și a productivității.

Este nevoie de curaj și determinare în execuția foii de parcurs pe care trebuie să ne-o asumăm. Și, pentru că tot ni se spune, deseori, ca alibi, că FMI, BM și CE semnează foaia de parcurs, adaug în cele ce urmează cele două pasaje care se referă la sistemul sanitar din declarația ultimei misiuni FMI, publicată în 14 august, și care, în opinia mea, subliniază nevoia de echilibru între curajul tactic și vizunea strategică:

– ” pentru a reduce arieratele în sănătate trebuie întărite măsurile de contenționare a costurilor, inclusiv prin audituri mai frecvente, aplicarea unor liste negative de servicii și medicamente, îmbunătățirea procurement-ului și raționalizarea numărului de paturi din spitale”.

– “în sistemul sanitar, dezbaterea publică referitoare la proiectul noii legislații a constituit un prim pas binevenit în pregătirea revizuirii pachetului de beneficii și mecanismelor de finanțare. Proiectul de lege prevede introducerea asigurărilor private cu scopul suplimentării asigurărilor obligatorii. Dar, înainte de ducerea acestui proiect mai departe, trebuie întreprinsă o analiză de impact care să asigure sustenabilitatea financiară a reformei planificate. În lumina nivelului redus de cheltuieli pentru sănătatea publică din România, există o nevoie puternică de a mobiliza o finanțare adecvată pentru a îmbunătăți livrarea de servicii. Este la fel de important a se contenționa mai bine costurile prin reducerea ineficiențelor structurale din sistem”.

Atunci când discută despre sănătate, reprezentanții mediului de afaceri vorbesc în calitate de contribuabili, de creditori, de furnizori de servicii, de finanțatori ai acesteia – ca atare, ei nu critică situația din prezent strict din “interese comerciale” așa cum încearcă oficialii să discrediteze – blocând astfel accesul oamenilor competenți din mediul privat în treburile publice, și respingând astfel o șansă în plus pentru vindecarea sănătății. Oricare va fi guvernul următorilor patru ani, el va fi înțelept și pragmatic dacă va coopta într-un parteneriat transparent pe cei care au creat cu mult curaj, pornind de la zero, modele de servicii medicale în România. În felul acesta poate se va construi un sistem sustenabil și durabil de sănătate publică în România, până în 2030.