OPINIE Cristian Hostiuc: Băncile se confruntă cu o presiune teribilă pe lichiditatea în lei, așa că dobânzile nu vor scădea, ci vor crește și mai mult: dacă depozitele bancare nu cresc, băncile nu au lei să finanțeze companiile. Pe partea de retail, la persoanele fizice, creditarea s-a prăbușit

Miercuri, 5 octombrie, Consiliul de Administrație al BNR va avea o nouă ședință de politică monetară, unde va decide din nou majorarea dobânzii de referință.

Dacă în vară Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, era destul de sigur că din toamnă inflația va intra pe un trend descendent vizibil astfel încât anul viitor să scadă la 7,5% de la 13,9% (estimarea BNR pentru acest an), ultimele date indică că presiunea pe inflație rămâne în continuare ridicată și că este nevoie de mai mult – măsuri și timp – pentru ca această creștere a prețurilor să se mai domolească.

Războiul din Ucraina a revenit din nou în prim-plan după anexarea unor teritorii de către Rusia și amenințările cu folosirea armelor nucleare.

Problema aprovizionării cu gaze a Europei în această iarnă atinge noi cote de tensiune după explozia conductei Nord Stream care practic taie gazul către Europa.

BNR și-ar fi propus, poate, să închidă anul cu o dobândă de referință de 6,5%, adică în cele două ședințe de acum să majoreze dobânda de la 5,5% la 6,5%, dar s-ar putea să fie nevoie de o creștere mai mare. Nu de alta, dar toate băncile centrale din lume au intrat acum într-o cursă a majorărilor de dobândă, în încercarea de a mai reduce inflația. În zona euro inflația a ajuns la 10%, ceea ce era de neconceput la începutul anului. Ca să nu mai vorbim că în Germania inflația a ajuns la 10,9% în septembrie, cel mai ridicat nivel din ultimii 70 de ani, de la terminarea celui de-Al Doilea Război Mondial, când economia era prăbușită.

În America, Fed – banca centrală – este presată să crească dobânda peste 4%, dacă nu chiar 5%, de la 3,2% acum, pentru a stopa creșterea prețurilor. În Europa, Banca Centrală Europeană trebuie să ridice dobânda de referință la 3% de la 0,75% acum. Orice dobândă inferioară față de cât se așteaptă piața va aduce o reacție negativă a piețelor financiare. Așa cum s-a întâmplat în Marea Britanie, când lira sterlină a scăzut la cel mai redus nivel din ultimii 40 de ani, după ce noul guvern și mai ales noul ministru de finanțe au promis tăieri de taxe și injectări de bani în economie.

Piețele financiare nu mai vor relaxare ci dimpotrivă, cer majorarea dobânzilor. Nici nu mai contează că recesiunea economică începe să se instaleze peste tot.

BNR va fi presată să majoreze dobânzile poate mai mult decât ar fi vrut având în vedere noul context internațional. Ungaria a ajuns cu dobânda la 13%, iar Polonia are deja 6,25% și urmează o nouă sau mai multe creșteri.

Dacă pe piața valutară interbancară lucrurile sunt mai stabile (Isărescu a declarat că stabilitatea cursului este obiectivul principal al BNR), pe piața monetară interbancară în lei, acolo unde tranzacționează băncile între ele, există o presiune teribilă, care în loc să scadă crește tot mai mult.

Având în vedere seceta indusă de BNR (ținerea sub control a lichidității pentru oprirea creșterii inflației dar și pentru ținerea cursului sub control), toate băncile au nevoie de lei și sunt în căutare de lei.

Deficitul de lei este mare și tinde să devină din ce în ce mai mare, iar acest lucru are și va avea implicații destul de mari  în următoarea perioadă în asigurarea finanțării companiilor. Având în vedere că au nevoie de lei și nu prea au de unde să îi ia, băncile sunt nevoite să frâneze finanțarea.

Odată cu izbucnirea războiului din Ucraina, cu inflația, cu creșterea dobânzilor, cu scăderea puterii de cumpărare, având în vedere că salariile nu prea acoperă creșterea prețurilor, populația nu mai pune bani deoparte.

În această vară a consumat surplusul acumulat în perioada Covidului și, cel mai important lucru, nu mai are de unde să pună pună bani deoparte. Așa că băncile nu mai au surplus de lei, ci dimpotrivă, au trecut pe deficit.

Chiar dacă creșterea creditării a mai încetinit pentru că băncile au pus frână, pe fondul scăderii depozitelor dar și necesității finanțării tot mai mari a bugetului, băncile sunt pe minus pe lei. Au surplus de valută, dar nu au unde să-l plaseze având în vedere că nu mai dau credite în valută populației, iar la nivelul companiilor împrumuturile în euro nu sunt generalizate, deși dobânzile sunt mai mici decât Robor.

Cu portofoliul de titluri de stat acumulat, băncile se duc zi de zi la BNR ca să se împrumute la Lombard, la 6,5%, dar tot nu este de ajuns.

Pe piața interbancară dobânda medie este de 6,61%, iar în tranzacțiile bilaterale băncile oferă companiilor care au bani și clienților persoane fizice cu bani dobânzi mult mai mari. Spre exemplu, Banca Românească i-a oferit companiei Nuclearelectrică o dobândă de 9,6% ca să îi ia bani în depozit. În aprilie dobânda era de 6,35%.

Având în vedere situația din piață și faptul că BNR nu pare dispusă să mai scadă presiunea pe lichiditate, băncile vor mai majora dobânzile către populație spre 8%, dacă nu chiar spre 9% în cazuri particulare.

Pe piața swap-urilor, acolo unde se tranzacționează euro contra lei, dobânzile la lei au ajuns chiar la 12%.

ROBOR, care are în spate mai mult o percepție decât dobânzi tranzacționate efectiv, este cotat la 7,93%, sub 8%, mai mult de frica BNR decât de faptul că băncile ar vedea o stabilizare a situației.

Pe piața titlurilor de stat, Ministerul Finanțelor reușește să se împrumute destul de greu, iar randamentele (dobânda efectivă) continuă să fie ridicate. Vineri, pe scadența de 10 ani, randamentul era de 8,76%.

Confruntate cu acest deficit de lichiditate, băncile nu mai finanțează atât de mult deficitul prin achiziția de titluri de stat. Băncile așteaptă ca titlurile cumpărate anterior să ajungă la scadență și să-și ia banii pentru a face rost de lichiditate. Așa că la noile emisiuni de vânzare de titluri de stat cererea din partea băncilor a scăzut vizibil.

De fapt, băncile și-au modificat și strategia, preferând să-și plaseze euro în eurobondurile scoase la vânzare de Ministerul Finanțelor, având în vedere că au excedent de euro.

Leii preferă să îi țină pentru vremuri grele.

În aceste condiții, presiunea pe lei se menține ridicată, la cote nemaivăzute de foarte, foarte mult timp, iar majorările de dobândă de peste tot în lume vor complica și mai mult situația.

Inflația nu va scădea așa de ușor nicăieri ci dimpotrivă, dacă războiul din Ucraina ia acum o întorsătură dramatică, piețele financiare vor reacționa imediat. Peste tot există o presiune pentru creșterea prețurilor, iar această situație nu poate fi temperată decât prin recesiune, scădere economică și șomaj, respectiv darea oamenilor afară.

BNR are viață foarte grea având în vedere situația internațională dar și situația din România. Inflația nu are cum să scadă conform estimărilor, bugetul de stat are nevoie de din ce în ce mai mulți bani, băncile au nevoie de lei, toată lumea așteaptă ca în orice moment cursul valutar să crească, economia încetinește, băncile nu mai oferă linii de finanțare atât de ușor ci dimpotrivă, creditarea de retail, în special cea ipotecară, a frânat brusc, iar companiile încep să simtă scăderea încasărilor.