Opinie Cătălin Păduraru, CEO IWCB: Politica, societatea. Dezechilibrul. Vinul. Nuanțele. Echilibrul

Lumea a ieșit în stradă. Unii sancționând guvernul, alții, mai puțin numeroși, manifestându-și sprijinul necondiționat pentru acesta.

Aș tinde să spun că, într-o țară care-și așază democrația din aproape în aproape, nici măcar nu e ceva anormal. Voi încerca să tratez „în modúl” ceea ce se întâmplă în România. Și, pe cât se poate, doar din punctul de vedere al „lucrătorului” din Lumea Vinului. Motivele pentru care scindarea „societății civile” (care alta ?!) se face atât de radical, zgomotos, dintr-o direcție și visceral, sunt, pentru observatorul cât de cât atent, la vedere.

Merită reflecții și lipsa nuanțelor din mesajele demonstranților. Dar, poate că așa se întâmplă când aceste mesaje sunt „la comun”, când nu există (și nu există) nici formatori de opinie, nici lideri, nici culegători-diseminatori de informații reale. Din economia reală.

Se ajunge (nefericit traseu) la concluzia că, de fapt, românul, politician sau cetățean „simplu” (din stradă sau doar mânuitor de telecomandă), nu știe ce vrea.

Pe politicieni i-aș pune deoparte întrucât, s-a văzut în 27 de ani, că nu se pot schimba. (Interesant că februarie, în popor, este luna lupilor! O parte a demonstranților s-ar fi lăsat păcăliți –ca de multe ori în trecut- și de o schimbare a părului, fără să mai aștepte și o schimbare de nărav.)

Ne întoarcem la stradă. Nu am auzit nici de o parte, nici de alta, „domnilor, tragem de un buget mic. Ce ar fi să îl mărim? Să învățăm România să producă mai mult, să obligăm politicienii să lucreze doar pe această temă.” Cu alte cuvinte, un proiect de țară. Ce facem ca la anul să avem bugetul cu 15% mai generos, ce facem peste 3-5-10-15 ani pentru a dubla, de pildă, intrările de bani în acest buget?

Să socotim resursele (și aici, să mă credeți cât puteți, iar dacă nu, să acceptați că, științific, vinul este validat ca resursă importantă în multe țări dezvoltate) și să vedem pe care mizăm. Nici vorbă de astfel de scheme logice.

În esență, nimeni nu pare să sesizeze falimentul (pentru noi, cetățenii).

Am dorit politicieni care să promită că „vor face”.

Ar fi avut vreo șansă oamenii inteligenți, integri, care ar fi spus ce nu trebuie să mai facem? Cum credeți că ar reacționa o parte a demonstranților (și știți Dvs. care) dacă un lider le-ar spune că poți vota doar după ce ai pus degetul pe un ecran tactil, în dreptul a trei răspunsuri corecte? Deși e firesc ca votul să vină din partea cuiva care știe măcar cât fac 3,5 x 6, cine și unde a făcut Unirea (Mică) sau care este rolul Parlamentului (întrebările ar fi generate aleatoriu din câteva mii), acest exercițiu –cu finalitate selectarea minților întregi- nu poate fi expus de niciun om politic (sau care ar vrea să intre în politică). Om care, să ne înțelegem, ar fi animat de cele mai bune gânduri față de popor.

Cum s-a ajuns aici? De unde dragul acesta de „minte-mă frumos”?

Păi, sunt doi mari vinovați și un profitor, al treilea vinovat.

Primii vinovați suntem noi, cei mulți, cu disprețul generalizat față de educație, instrucție și „învățători”. Mai nou, facem apel la valorile tradiționale. O listă cu valorile tradiționale atacate, alterate și pentru care nu s-a ieșit în stradă, ne-ar pune într-o situație sensibilă. Așadar, ca să fim „moderni”, avem o listă selectivă a valorilor tradiționale. Pe alea învechite le-am dat la spate (sic!). După cum se vede (și era anticipabil), doar o parte din acestea nu pot susține societatea în echilibru.

Al doilea nominalizat este presa. Spun presa și nu jurnalismul pentru că acesta din urmă a murit. Bine, și presa ca a patra putere în stat a murit. Sau, dacă e „putere” și nu poate schimba nimic în bine, ce e de făcut? Dacă nu a reușit Clubul Român de Presă acum două decenii să reglementeze comportamentul profesional al celor implicați în punerea în circulație a informației, poate că legiuitorul ar fi trebuit să o facă. OK, nu ești jurnalist, îți bați joc de „deontologie”, ești obligat să îți marchezi emisiunea cu inscripția „Divertisment”. Aceasta este realitatea. Mulți români se uită la TV ca la Dumnezeu, neînțelegând diferența dintre jurnalism și emisiune comercială, dar nici nu ar fi dispuși să asculte explicații și să înțeleagă această diferență. Culmea e că și jurnalismul de calitate ar putea aduce bani. S-a și dovedit pe ici, pe colo că se poate. Jurnalismul trebuie să respecte niște regului privind sursele, verificarea informației, dreptul la replică ș.a.m.d. În absența acestor rigori, miștocarii au reușit să „îngroape” orice om de bun simț care s-a încumetat, fie și pentru un termen scurt, să se implice în politică. Culegem roadele.

Din păcate, acest model și nu cel al jurnalismului a fost adoptat și în social media care, astfel, s-a transformat dintr-o posibilă armă a celor mulți într-o mare bălăcăreală și unde, să o spunem clar, manipularea nu este cel mai greu lucru de înfăptuit.

Ei, da și, cu voia Dvs., ultimul pe lista … vinovaților, EL, politicianul. Uns ca „ales”, el este, de fapt, parte a unui mecanism care trebuie să „producă” și să protejeze pe toți cei care sunt deja „înăuntru”. Cei cu convingeri proprii, „revoluționarii”, neînregimentabilii, sunt izolați și, mai devreme sau mai târziu, extrași din sistem ca o măsea stricată fără să apuce măcar să-și expună proiectul în politica „mare”. A ieșit pentru cei din urmă cineva în stradă?

De ce toate cele de mai sus în pagina „de vin”? De necaz.

Munca în Lumea Vinului te face destul de atent. Veți spune că toate domeniile se bucură, fără diferență, de aportul unor oameni atenți. Se poate, doar că eu nu știu ca, de pildă, un doctor în șuruburi să își modeleze gândirea și activitatea urmărind această piesă metalică prin Tratate de filozofie, în Enciclopedii, Monografii, Ghiduri, Istorii, Amintiri, Dicționare dedicate, Atlase ș.a.m.d.

Vinul există în toate acestea. Există în articolele și emisiunile jurnaliștilor, în filme documentare și de artă. Există pe buzele celor care vor o viață frumoasă (la figurat, dar și la propriu). Din păcate, nu la noi.

Dar, să ne iertăm unii pe alții și să cădem de acord că vinul este doar o (una) resursă.

Deschidem o listă și pentru celelalte? Tinerii, natura, agricultura cu plusvaloare, știința, apa termală ș.a.m.d.

După ce vom înțelege ce trebuie să susținem pentru a ne fi bine (și vom cădea de acord), haideți din nou (sau veniți pentru prima dată) în stradă. În fața oricărei instituții doriți Dvs.

P.S. Cred că a sosit momentul în care să putem amenda activitatea oricărui guvern de dreapta fără a fi considerați retrograzi și comuniști și, de asemenea, să ne exprimăm îndoielile și criticile pentru o guvernare de stânga fără a fi etichetați ca „băsiști” și „sorosiști”. Că veni vorba de nuanțe. La vin cel puțin, nuanța face diferența.