Opinie Cătălin Olteanu: Valoarea statisticii depinde de context

CĂTĂLIN OLTEANU (Director general al FM România)

Iar în privința politicii fenomenul este chiar interesant, pentru că statisticile sunt folosite pentru a induce percepții, în unele cazuri pentru a induce sentimentul urgenței alegătorilor sau sentimentul de eforie al câștigătorilor. Și deși nu sunt un adept al teoriilor conspiraționiste, ei bine, cred în puterea statisticilor de a ne influența viața. Și pot da și exemple în direcția asta.

Aș putea să vă povestesc despre o ședință de analiză a indicatorilor de calitate, în care majoritatea celor prezenți discutau despre yield-uri de peste 99%. Vă imaginați stupoarea apărută când pentru un anumit client indicatorul prezentat a fost de 50%! Stupoarea a fost urmată de întrebarea: „Cum a fost posibil să se întâmple așa ceva?“ pusă de șeful cel mare. În jur, toți cei prezenți încercau să găsească răspunsuri, iar cei direct interesați de acel client dădeau SMS-uri și telefoane pe sub masă, în timp ce restul se dovedeau fani de literatură SF și încercau să găsească explicații. În cele din urmă, inginera de calitate direct răspunzătoare de yield-ul problemă a ajuns la ședință și a lămurit povestea: „Păi știți, este vorba de un NPI (new product introduction), care s-a produs ieri prima dată, ca să testăm linia de fabricație.

Primul produs a căzut la teste, inginerii au ajustat linia, apoi și al doilea a căzut la teste, inginerii iar au mai ajustat linia și apoi am produs două bune, ne-am lămurit că treaba merge și ne-am oprit ca să facem rapoartele și să predăm linia către cei de la manufacturing. Am făcut patru produse, din care două eșecuri“. De aici yield de 50%! Probabil că dacă linia de fabricație rămânea în funcțiune și mai scotea 200 de produse bune, ieșea și yield-ul pe care îl aștepta toată lumea. „Foarte probabil ca la ora asta să se producă bine, o mai fi vreo corecție de făcut, dar în 2-3 zile o să fie în limitele dorite“. O explicație perfect clară și logică. În context.

O chestie și mai drăguță am pățit-o cu niște indicatori legați de resursele umane. Indicatorii respectivi se refereau la factorul de retenție și la absenteism și au fost stabiliți la nivel macro, unde 2%-3% erau deja semnificativi. Ei bine, într-una dintre filiale au apărut brusc ieșiri în decor semnificative: 20% și respectiv 25%. Cam mult, nu? Păi da, dar dacă pui targetul bazat pe o filială care are aproximativ 1.000 de oameni, iar apoi te raportezi la una de cinci persoane… evident că dacă pleacă unul ajungi la 20% de plecări din firmă, iar dacă apoi se mai întâmplă ca încă unul să se îmbolnăvească se ajunge la 25% absenteism dintre cei patru rămași. Cum spunea bunicul, „lucru’ necurat în casa popii“ și procentele astea…

Și apropo de statistici și traducerea lor. La un moment dat discutam cu șeful meu expat despre creșteri salariale. Eu încercam să îi spun că propunerea lui va fi foarte prost primită de publicul muncitor, în timp ce el se uita la mine ca la un sindicalist infiltrat în conducere. Îmi spunea foarte serios că la el în țară dacă primești o mărire salarială de 2%-3% ești printre cei mai fericiți, în timp ce la noi tocmai aprobase o medie de 10% pe tot tribul! Păi da, încercam și eu să îi spun, dar există o mică mare diferența între 3% aplicat la un salar mediu de 3.000 de euro față de 5% la un salariu de 150 de euro într-o țară în care pe lângă inflație te mai lovește și rata schimbului valutar. .

Cam cum să se ducă muncitorul să se laude la familie cu o creștere de 7,5 euro pe lună, care se pierd oricum la schimbul valutar? Nu mă întrebați cum s-a terminat discuția… pentru că s-a terminat prost pentru toată lumea.

Dar am povestit destul despre traducerea procentelor în cifre și invers. Aș putea să povestesc și despre trenduri. O chestie care m-a distrat mereu a fost să înțeleg relația dintre rezultate în cifre absolute și procente. De fiecare dată când citesc în ziare declarații, mă uit și cum sunt prezentate. Aflu așadar că firma x și-a crescut vânzările la 300%; desigur, a sărit de la 20 de produse vândute la 60 și dădea prost să arate cifre așa slabe, dar ce percepție pozitivă pe lângă amărâții de concurenți de la firma y care au crescut doar cu 5% (de la 500 la 525 de produse vândute).

Trebuie să admit că am folosit chestia asta din plin la multe prezentări făcute managerilor mei. Important era ca graficul să plece din stânga jos și să se oprească în dreapta sus. Și cu cât era mai abruptă panta de creștere, cu atât mai bine. Și dacă nici cifrele și nici procentele nu mă puteau ajuta, ei bine, tips and tricks: grafica pe calculator te lasă să tragi de colțurile pozei în fel și chip (de exemplu, dacă o lungești pe verticală, cresc și histogramele și gapul dintre ele). Poți chiar să faci graficul în 3D și să îl întorci în așa fel încât și un trend plat ca un teren de fotbal poate induce perspectiva unei creșteri. Și chiar dacă e creștere zero, o imagine bună poate chiar înlocui o mie de cuvinte.