Opinie Cătălin Olteanu, FM România: Multitaskingul la improvements

CĂTĂLIN OLTEANU este director general al FM România

Se făcea că era odată o mare corporație, lider în zona de bunuri ambalate (CPG – consumer packaged goods). Așa cum le zice și numele, produsele respectivei organizații trebuia împachetate, de cele mai multe ori în cutii de carton.
Pe o piață din ce în ce mai dură, mai crizată și inovativă, cei menționați nu ar fi putut rezista fără a fi preocupați în permanență de reducerea costurilor și îmbunătățirea performanțelor.

Și dacă tot am ajuns la subiectul reducerii de costuri, să elaborăm. La un moment dat, unul dintre cei responsabili de produse și de costuri a făcut o socoteală și i-a ieșit că dacă reduce rata de compresie a cartonului din care e făcută cutia (doar cu puțin), va plăti un carton mai ieftin, deci o cutie mai ieftină, iar la milioanele de produse livrate saving-ul (economia făcută) ar fi semnificativ.

În paralel, un alt responsabil cu costurile, și oarecum cu aceleași produse (sau familie de produse), a gândit că ar putea pune încă un strat de cutii pe palet. În condițiile date, prețul logisticii ar fi dat un minus semnificativ, pentru că s-ar fi stocat mult mai multe cutii pe suprafața de depozit, s-ar fi cărat mult mai multe cutii în același camion etc. O altă economie importantă. Și, în plus, deoarece la momentul în care produsele au fost scoase pe piață au fost ambalate în niște cutii destul de rezistente, ideea era perfect viabilă.

Fiecare din cei doi a făcut teste cu ideile lui și cum testele au avut rezultate foarte bune, ideile au trecut la următoarea etapă: implementarea.

Nimeni însă nu s-a gândit la faptul că niciunul dintre cei doi nu știa de ideea celuilalt, că nu și-au povestit ce vor să facă și că ambele idei nu prea se puteau pune în practică în același timp, așa că simultan cu subțierea cartonului s-a mai adăugat și un rând de cutii pe palet.

Rezultatul a fost pe măsură: clienții au început să refuze paleții de marfă ce ajungeau la destinație înclinați ca turnul din Pisa. Prima oară a fost reclamat modul defectuos în care este transportată marfa, dar prea erau toți șoferii nebuni și dărâmau paleții; deci a început căutarea problemei în altă parte, după întrebarea: „Oare nu cumva fac cei din depozit vreo ghidușie?“. Au fost deci monitorizați, ca să se observe cum se încarcă marfa. Evident că li s-au dat indicații prețioase despre cum trebuie manipulată marfa. Cei din depozit nu înțelegeau de ce brusc și dintr-o dată tot ce făceau ei nu mai era bine, dar au observat că paleții de marfă care stăteau mai mult timp pe raft prezentau acute semne de înclinare.

Ca atare, cei din depozit au pus un palet de marfă pe un raft și l-au observat o vreme. Rândul cel mai de jos de cutii se turtea de la o zi la alta, astfel încât după aproape o săptămână se deforma de tot.

Ca acțiune de urgență, soluția a fost ca marfa să fie repaletizată înainte de livrare, astfel încât rândul de sus ajungea jos, iar cel turtit de jos ajungea în vârful paletului, astfel încât marfa ajungea cât de cât în regulă la destinație. Asta a generat costuri suplimentare de operare, ca să nu mai pomenim că retururile de marfă nu au dispărut, pentru că nu întotdeauna repaletarea putea rezolva problema. În plus, clienții nemulțumiți s-au înmulțit, iar nemulțumirea lor a crescut, ca să nu mai spunem de cei ce trebuia să repaleteze tone de marfă și care ajungeau după 2-3 săptămâni să reclame dureri de spate urmate de concedii medicale; ca urmare, au intervenit și probleme de resurse umane.
În cele din urmă s-a revizuit întreg procesul și lucrurile s-au reparat, atât că de saving-urile așteptate s-a ales praful, ba chiar au fost generate și costuri suplimentare.

Și, cum o problemă nu vine niciodată singură, în timp ce o echipă se confrunta cu paleții ce se prăbușeau sub propria greutate, au apărut aceleași simptome și în altă parte. Culmea! De data asta marfa era mai ușoară, nu se adăugase un rând suplimentar de cutii, iar cutia originală părea neschimbată. Acolo, cel de la procese avea un aliat pe la marketing și amândoi au gândit saving-ul prin trecerea produsului de la ambalare în cutie individuală de carton (în care se găsea oricum și o pungă de plastic) direct la ambalare în pungă de plastic, ceva mai deșteaptă și mai colorată. Costul noii pungi era nesemnificativ pe lângă reducerea generată de eliminarea cutiei de carton individuale. Doar că nimeni nu l-a întrebat pe cel ce gândise inițial tot ansamblul și care considerase cutiile individuale de produs ca parte din structura de rezistență a paletului și, ca atare, proiectase din start cutiile de regrupare mai puțin rezistente. Iar cutiile de regrupare au profitat de dispariția celor din interior și s-au lăsat sub greutatea paletului.

Cum spunea un fost coleg de birou cu ani în urmă: „Nu-ți fac pe gratis oricât mi-ai da“. Cam așa și cu partenerii din CPG, facem cost reduction oricât ne-ar costa!