Opinie Bogdan Angheluță: Ambițiile periculoase ale unei instituții medievale sau ce vrea, de fapt, Coaliția pentru Familie

Coaliția pentru Familie a intrat mai serios în atenția publicului cu propunerea de modificare a articolului 48, alineatul 1, din Constituție pentru definirea căsătoriei ca uniune liber consimțită între un bărbat și o femeie. Mai departe, instituția – în frunte cu Mihai Gheorghiu – a prezentat o listă numită ”Măsuri pentru politici publice privind familia – 50 de propuneri“.

Să o luăm cu începutul: cine este, de fapt, Coaliția pentru Familie? Organizația nu are personalitate juridică, ”fiind o alianță formală, laică, alcătuită din organizații ale societății civile“. Printre membrii listați apar organizații precum Provita, care își declară misiunea de a veni în întâmpinarea femeilor care au făcut un avort, ce ”se află sub greutatea unei vini care le macină sufletul și le pune la îndoială demnitatea“. Mai dăm și peste Asociația Familiilor Numeroase (ASFANU), entitate ce promite că va oferi, în viitorul apropiat, Cardul Familie 3+; pe scurt, dacă ai cel puțin trei copii, poți beneficia de o grămadă de reduceri. Asta după ce trimiți 5 euro în contul ASFANU, evident.

Dar haideți să luăm, pe rând, propunerile Coaliției pentru Familie. |n primul rând, ei propun crearea ”Secretariatului de Stat pentru Familii (SSpF) în cadrul Ministerului Muncii“, adică o altă instituție bugetară care va angaja directori, directori adjuncți și viitori directori. Cred că există suficienți oameni în minister care să poată ”colabora“ cu asociațiile de familii sau cultele religioase. Dar ce e un secretariat fără un institut? Coaliția propune și crearea ”unui Institut de Studii pentru Familie, prin colaborarea între instituțiile de stat și structurile nonguvernamentale“. Alți directori, aceeași poveste.

La capitolul Cultura Familiei, Coaliția vine cu propunerea de anulare a subvențiilor publice pentru avort electiv și mijloace contraceptive. Evident, reprezentanții instituției insistă că nu sunt împotriva avortului.

Cele mai ”solide“ propuneri vin însă la capitolul V, ”Armonizarea vieții de familie cu cariera“; acestea sunt atât de absurde, încât o să mă rezum doar la a le enumera: încurajarea contractelor de muncă cu timp flexibil și a tele-muncii; asigurarea la locul de muncă a unui mediu propice și pentru familiile angajaților; stimularea angajării părinților din familii numeroase, prin asigurarea de subvenții.

Am totuși o întrebare: cu ce bani, domnilor?

Cum veți convinge multinaționalele, care reprezintă principalul factor de creștere economică, să modifice tiparul de lucru pentru a fi în concordanță cu planurile dvs. de a face România bine?

Chiar dacă cele 50 de propuneri ale Coaliției pentru Familie nu fac momentan obiectul unui referendum, cea de redefinire a familiei a trecut deja de Camera Deputaților. Politicienii noștri, care uită în mod constant că trebuie să respecte interesele tuturor votanților, se fac că plouă; puțini s-au arătat contra demersului, la fel cum doar câțiva au declarat în mod răspicat că îl susțin.

Dar norocul cu Florin Iordache, care a simțit nevoia să intre în discuție, cam ca musca-n ciorbă. Ieșit de câteva săptămâni din atenția publicului, fostul ministru al justiției dădea luna trecută asigurări că PSD va face tot posibilul pentru ca modificarea art. 48 să devină realitate.

O reacție cel puțin ciudată a avut și Nicușor Dan, președintele unui partid ce se vrea reformator, care a evitat să se pronunțe pe tema referendumului în cauză. Șeful USR a și demisionat din partidul pe care l-a fondat, condamnându-și colegii pentru opoziția față de modificarea constituției. Nicușor Dan, care promite la fiecare postare pe Facebook că va schimba fața politicii din România, nu e în stare să spună clar și răspicat că redefinirea familiei e o temă stupidă. O numește o temă falsă, încercând să fenteze astfel atât întrebările presei, cât și cele venite din partea propriilor săi colegi. Nicușor Dan greșește: redefinirea familiei nu este o temă falsă, ci una, repet, cel puțin stupidă.

La final, doar câteva remarce legate de căsătoria între persoane de același sex: nu oamenii trebuie să o accepte, ci statul. Statul e cel care trasează limita între legal și ilegal, iar oamenii trebuie să se supună acelei limite. Că îți place sau nu, asta e alegerea fiecăruia. Și violența domestică poate fi acceptată de o parte a oamenilor, mai ales de cei care o aplică; asta nu înseamnă că există vreo urmă de legalitate acolo. Hai să o luăm pe urma rușilor, care au votat în ianuarie că o bătaie pe an e permisă, atât timp cât există motive întemeiate; dacă a uitat să ducă gunoiul, e firesc să existe represalii, nu?