OPINIE - Avocat Alina Roșca de la Casa de Avocatură Roșca Law Office, specializată în real estate, dublu licențiată în Drept, atât în România, cât și în Anglia

În prima fază, multă lume a decis să-și vândă unitățile locative care fie nu dețineau o terasă generoasă sau o curte, fie dețineau un balcon foarte mic sau spațiul era restrâns față de nevoile lor. Toți au fost încurajați nu doar de „visul” unei terase generoase sau al unei curți proprii, dar și de faptul că prețurile pot scădea într-un mod spectaculos, iar cu prețul obținut de pe o unitate locativă mai mică ar putea obține o locuință mai mare.
Mai mult decât atât, celor cărora li se părea vital să locuiască în oraș, acum, de când există birouri la care nu mai trebuie să meargă zilnic și cu vehicularea tot mai frecventă a ideii de telemuncă sau a lucrului de acasă, apetitul pentru locuințele urbane a descrescut. Cine oare nu visează la o casă cu grădină în care să se poată juca copiii cu un câine sau o pisică, pe lângă pomii cu roade, toate la prețul unui apartament din oraș? 
Totuși, acum, în plină vară, pot să spun din experiența tranzacțiilor imobiliare înregistrate că nu am văzut scăderi spectaculoase pentru segmentul rezidențial urban în prețul vânzării sau al chiriei. Nici în segmentul rural sau de suburbie nu am văzut scăderi spectaculoase ale prețurilor. În special în cazul chiriilor, am văzut chiar o creștere având în vedere faptul că multe dintre birourile din office buildings care erau ocupate de businessuri mici și mijlocii au migrat către apartamente care în trecut erau preferate de clienți în căutare de spații rezidențiale. Pentru prima dată am văzut un apetit ridicat pentru casele de la munte, de la țară sau din suburbii care a determinat dacă nu o creștere a prețurilor de vânzare, măcar o menținere a acestora la nivelul existent înainte de pandemie. Mai mult, datorită faptului că multă lume a decis să nu călătorească în afară țării și chiar să nu călătorească nici măcar în țară, am observat o creștere a chiriei generate și de ideea de a încerca să trăiești în altă parte decât în oraș.
Totuși, în general, piața rezidențială este împărțită în două nișe – proprietăți de lux și proprietăți obișnuite. Spațiile considerate de lux au crescut și ele în mod diferențiat în funcție de data intrării lor pe piață. Cele existente pe piață înainte de pandemie au crescut cu un procent relativ mic față de cele care au fost puse pe piață în această vară și care au fost prezentate, dar și achiziționate, la prețuri vădit crescute.
Deși este o cerere efervescentă pentru locații și spații premium, totuși am observat o scădere a apetitului celor care sunt gata să își asume riscuri de tipul achiziției de proprietăți cu probleme legale sau cu multipli proprietari. Acest tip de riscuri erau greu de administrat în contextul faptului că nu puteai să fii sigur dacă și cum se poate rezolva o problemă extrem de simplă, cum ar fi refacerea unui gard sau revopsirea unei fațade, totuși până la urmă cu răbdare și o abordare corectă a problemei se putea ajunge la o concluzie. Influența crizei economice și posibilitatea iminentă de îmbolnăvire sau chiar moarte a adus oamenii în situația în care nu se mai poate negocia cu ei sau, dacă se ajunge la o concluzie de tip preț sau contra servicii, acestea sunt disproporționale cu ceea ce se oferă la schimb.
Influența psihologică a crizei generate de pandemia de COVID-19 asupra proprietarilor s-a simțit și în procesul de administrare, nu numai de tranzacționare a imobilelor. Astfel, ansambluri imobiliare considerate de lux au ajuns în acest context să aibă diverse dispute pentru plata individuală a unor sume incredibil de mici care ar ajută la întreținerea sau chiar aducerea de plusvaloare pentru o viitoare vindere/închiriere, neplată a cheltuielilor de întreținere sau de mentenanță a lifturilor, spațiilor verzi etc.
Celălalt segment, mai puțin aspirațional, respectiv al proprietăților obișnuite reprezentate de blocuri noi, dar fără prea mult spațiu de terasă și cu multe spații comune care, în mintea cumpărătorului/chiriașului, implică probleme și dispute, dar și costuri ridicate de întreținere, au simțit o scădere, dar nu așa de radicală precum se așteptau specialiștii în imobiliare.
Nici măcar ansamblurile de blocuri, așa-numitele „blocuri din era comunistă”, nu au scăzut dramatic ca valoare de circulație. Sigur, faptul că locația, în general, a acestor imobile nu este atractivă nici măcar pentru companiile care se relochează din office building (pentru că nu sunt în aproprierea metroului sau în centrul de interes în general) a contribuit la această scădere, chiar dacă nu una spectaculoasă.
Se previzionează o toamnă și o iarnă grele, când se preconizează un al doilea val de îmbolnăviri cu COVID-19, când poate multe firme vor da faliment sau când multe persoane vor pierde proviziile și energia pe care cu greu le-au înmagazinat în această perioadă. Poate toate aceste elemente o să aducă scăderea mult așteptată a prețurilor, iar cei care și-au vândut acum proprietățile și au închiriat în vederea rechiziționării unui spațiu mult mai bun vor avea câștigul mult așteptat.
Eu, totuși, inspirată fiind de propriii clienți care rămân optimiști, tind să cred că piața se va rearanja și, așa cum s-a întâmplat în multe alte orașe din lume, nu numai din capitale, trendul se va îndrepta către o piață în care oamenii tineri, singuri sau care au deja copii mari își vor dori în continuare să se poată plimba în mijlocul orașului, să fie aproape de muzee, restaurante și, în general, de tot ce oferă orașul. Cei care își doresc o viață mai liniștită, pentru ei sau copiii lor, se vor retrage departe de centrul orașului sau chiar de oraș numai dacă vor găsi și formula care să le permită să genereze venituri, deși se vor afla în afara zonelor de succes financiar.