Opinie Aliz Kosza: Dezintegratorii: promotorii involutiei

Majoritatea dintre noi, atunci când avem momente importante în viață, în carieră sau în familie, încercăm (și mulți dintre noi chiar reușim) să integrăm toate elementele momentului într-un tot unitar, pentru că simțim că în acest mod funcționăm mai bine, mai eficient și mai în siguranță. Conștientizăm sau nu, la nivel micro integrăm mult mai des și infinit mai bine decât la nivel macro. Motivul este simplu: pentru că ne afectează în mod direct.

Știm că, de când lumea, lucrurile funcționează cel mai bine atunci când sunt integrate, iar gândul mă duce la viziunea holistică a lui Hipocrat asupra ființei umane, la conexiunea omului cu tot ce îl înconjoară, cu lumea în care el este integrat.
De exemplu, când ne pregătim să mergem iarna la munte și afară ninge – mai ales dacă plecăm cu familia – încercăm să ne informăm cât mai bine ca apoi să integrăm toate informațiile pentru a putea lua deciziile cele mai potrivite în legătură cu deplasarea, construind astfel imaginea cât mai completă a vacanței noastre. În tot acest proces de pregătire, ne informăm și comunicăm permanent, pentru a ne asigura că toate lucrurile se întâmplă nu oricum, ci în rezonanță cu planurile pe care ni le-am făcut.

Cei care am trecut prin experiența unor achiziții, fuziuni sau preluări de companii știm foarte bine ce în-seam-nă integrarea și la nivel macro: plecând de la oameni și trecând prin toate etapele aferente declanșării ideii de schimbare – atât la nivel individual, cât și de grup, și ajungând apoi la crearea proceselor în noua configurație.

Cuvântul cheie la un nivel macro superior, ca de exemplu în cazul reformelor economice, culturale, instituționale, sociale – este tot INTEGRAREA. Această viziune integrată, dacă ea – în mod ideal – există, dă contur tuturor deciziilor legate de măsurile definitorii care se iau pentru evoluțiile viitoare, țintind ca rezultat progresul. La această dimensiune, o viziune integrată se traduce prin: strategii integrate de dezvoltare, management integrat al calității și al sistemelor, servicii integrate, platforme integrate, raportări integrate, comunicare integrată și, nu în ultimul rând, oameni integrați.

De câțiva ani buni, România se străduiește, cel puțin la nivel declarativ, să se integreze în UE. Rezultatul? Unii iau avânt, un an – doi, la presiunile din exterior și chiar construiesc ceva bun, ce-i drept mai izolat, parțial integrat… după care vin alții, care dezintegrează prin ambiții noi și de dragul de a schimba totul sau măcar câte ceva… Aceștia sunt dezintegratorii, cei care de 20 de ani ne trag înapoi.

Drama nu este neapărat că există încă foarte mulți oameni care nu integrează suficient lucrurile. Dezechilibrele se produc atunci când și puținele lucruri care funcționează se dezintegrează din lipsă de competență, iresponsabilitate sau chiar mai rău: din lipsa de discernământ a celor care ajung în funcții cheie prin alternanța la putere.

Există, încă, alarmant de mulți dezintegratori nu numai în business, ci în toate sferele societății. Dezintegratori care întorc totul cu susul în jos, punând astfel frână mersului înainte. Principiul: nu intră în aria mea de responsabilitate sau nu ține de departamentul meu, de instituția pe care o conduc etc. Rezultatul: lipsa acută a unei viziuni integrate, la toate nivelurile. Costă enorm de mult timp din viețile noastre și bani din buzunarele noastre!

Lumea se mișcă, este într-o permanentă schimbare. Trăind aceste experiențe și văzând transformările fundamentale care se produc în fiecare clipă a existenței noastre, ne punem întrebarea legitimă: oare în toată această devenire continuă, cât de mult conștientizăm, în calitate de oameni responsabili cu schimbarea, că antonimul cuvântului INTEGRARE este DEZINTEGRARE?
Sunt destule exemple în business, dar mai ales în instituții și în societate, de mari dezintegrări structurale sau morale în momentele de alternanță la putere.

În orice proces de schimbare, chiar și la nivel personal, cea mai mare provocare este să nu demolezi ceea ce a funcționat bine înainte și să păstrezi valorile deja existente. Nu schimba de dragul schimbării și, mai ales, încearcă să nu dezintegrezi!
Dacă și la nivel macro am face exercițiul cu antonimele văzute printr-o perspectivă personală, ne-ar fi cu siguranță mai ușor să distingem și să simțim diferența „exact ca pe propria piele„ între rău și bun, urât și frumos, necinstit și cinstit, imoral și moral, boală și sănătate.
Dezintegrat – integrat.

ALIZ KOSZA (BUSINESS STRATEGIST)