Opinie Alina Leția: Dezechilibrul contractual cauzat de împrejurări imprevizibile
Dintotdeauna, pe durata executării obligațiilor contractuale asumate, s-au întâlnit situații în care una dintre părți nu mai dorește sau nu mai poate, din diferite motive, să continue îndeplinirea angajamentelor luate. Evident că partea aflată în imposibilitatea de a-și îndeplini obligațiile asumate dorește ,,ieșirea din contract„ cu costuri minime, adică fără sancționarea sa contractuală. Pentru…
ALINA LEȚIA (avocat, managing partner – LEGAL CONSULT.)
De foarte multe ori, în contextul economic și juridic actual, partea încearcă să își justifice decizia de a nu mai continua rămânerea în contract prin invocarea circumstanțelor economice nefavorabile, aceasta cu atât mai mult cu cât în Codul civil a fost introdusă instituția impreviziunii. Ceea ce trebuie reținut din lecturarea art. 1.271 Cod civil este că părțile sunt ținute să își îndeplinească obligațiile asumate chiar dacă executarea lor a devenit mai oneroasă fie datorită creșterii costurilor executării propriei obligații, fie datorită scăderii valorii contraprestației.
Cu alte cuvinte, nu orice fluctuație monetară, scădere a puterii de cumpărare, limitare a numărului de consumatori, modificare legislativă etc. justifică comportarea abuzivă a părții care dorește ruperea contractului, sustrăgându-se de la principiul forței obligatorii a acestuia, ci numai acele cauze care pot fi considerate “schimbări excepționale ale împrejurărilor care ar face vădit injustă obligarea debitorului la executarea angajamentelor asumate”.
Prin schimbări excepționale se pot înțelege doar acele modificări substanțiale ale condițiilor avute în vedere de părți la data încheierii contractului, care nu au putut fi prevăzute la acea dată, ele apărând ulterior, pe durata executării obligațiilor asumate și care sunt de natură să dezechilbreze prestațiile celor două părți, de așa manieră încât una intră în ruină, iar alta se îmbogățește excesiv. Situațiile excepționale, străine de părțile contractului, care nu puteau fi prevăzute de acestea la încheierea acordului de voință – calamități naturale extrem de grave(cutremure), calamități sociale (greve, războaie), calamități economice (embargouri) – trebuie să le afecteze în egală măsură, determinând, într-o primă etapă, adaptarea contractului ,,pentru a distribui în mod echitabil între părți pierderile și beneficiile ce rezultă din schimbarea împrejurărilor”. Cu siguranță că vor fi persoane care vor susține ideea riscului contractual – pierzi, câștigi, negustor te numești – fiind de părere că atât ruina, cât și îmbo-gățirea excesivă țin de activitatea comercială, fără să justifice modificarea contractului, și cu atât mai puțin încetarea sa. Până la un moment dat, acest punct de vedere este corect, dar justa măsură trebuie aplicată în toate și mai ales în drept.
Pentru ca adaptarea contractului să opereze cu limitarea pierderilor pentru oricare dintre părți, acestea pot apela la clauze precum clauza de indexare, clauza de consolidare valutară care, odată inserate în contract, operează automat prin raportare la un etalon, de cele mai multe ori monetar. În cazul în care părțile nu au prevăzut astfel de clauze de adaptare a obligațiilor asumate, iar acordul lor de voință în sensul renegocierii, reașezării contractului nu este posibil, se poate ajunge la încetarea acestuia.
Clauza de revizuire a contractului – numită și clauza de hardship conform art. 6.2.2. din Principiile UNIDROIT- permite părții dezavantajate să solicite renegocierea contractului, de îndată și cu bună-credință, fără a înceta să își îndeplinească obligațiile asumate. În cazul în care negocierile eșuează, poate apela la instanța de judecată fie pentru adaptarea contractului noilor situații excepționale, fie pentru încetarea sa.
Trebuie să subliniem faptul că, dacă din modul în care este întocmit contractul reiese, în mod expres sau tacit, că debitorul obligației imposibil sau extrem de oneros de executat și-a asumat riscul schimbării împrejurărilor, atunci încetarea contractului nu mai este posibilă fără sancționarea contractuală a acestuia.
În concluzie, în contextul în care nu orice modificare economico-finaciară, socială sau de altă natură justifică neexecutarea, fără sancțiuni, a obligațiilor asumate de părți, modalitatea de încheiere a unui contract, conținutul clauzelor sale, identificarea riscurilor, stabilirea unor proceduri de renegociere a condițiilor de afaceri reprezintă tot atâția factori cheie cărora părțile trebuie să le acorde atenția cuvenită pentru a evita un dezechilibru contractual cu consecințe extrem de grave pentru interesele lor comerciale.