Omul de legătură dintre finanțe, tehnologie și modă

“Cariera mi-am început-o în Citibank România, divizia de consumer. Erau probabil 10 oameni când am venit eu”, își amintește Cristina Zgherea începutul parcursului profesional. A pornit de pe o poziție de asistentă, a continuat în operațiuni și apoi a fost analist financiar câțiva ani.

„Citi creștea și creșteam și eu odată cu businessul. După șase ani, am aplicat la o poziție în Citi în Copenhaga.” Asta se întâmpla în 2008, în plină criză financiară. Astăzi, americanii de la Citibank dețin în România o sucursală specializată pe segmentul corporate. Banca a renunțat la businessul cu persoane fizice de pe piața locală în 2013, încheind o tranzacție de vânzare a portofoliului de retail cu austriecii de la Raiffeisen.

„În Danemarca am stat doar un an pentru că businessul era în proces de vânzare, cum am aflat foarte repede după ce m-am mutat acolo. Dar a fost primul meu contact cu ceea ce se numește «diferență culturală».“ A fost prima dată când a realizat ce înseamnă acest lucru. Ca funcție, în Danemarca, Cristina Zgherea a deținut o poziție similară cu cea din România.

„Datorită reputației de om muncitor, șeful pe accounting pe regiune a dorit ca eu să rămân în Citi și m-a recomandat pentru o poziție în Norvegia.” Poziția era și de această dată similară cu cea din Danemarca, ba chiar executivul român încă lucra cu această piață, doar că s-a adăugat și Norvegia la portofoliu. Iar biroul era în Oslo.

La mai puțin de un an după ce s-a mutat în Norvegia, Citi a vândut – din nou – divizia de consumer cu tot cu oameni unei bănci locale, Gjensidige Bank. „Acționarul majoritar al băncii era Gjensidige, o firmă de asigurări, una dintre ele mai mari din regiune (cu o istorie care se întinde pe două secole – n.red.). „În Gjensidige, executivul român a crescut până pe poziția de head of planning and analysis (șeful diviziei de planificare și analiză). A acumulat mai multe responsabilități și a crescut odată cu firma – de la active totale de 7 miliarde de coroane norvegiene (730 milioane de euro) la 50 de miliarde de coroane norvegiene (5 miliarde de euro), valoare la care era evaluat portofoliul când a plecat.

„Înainte să plec, am participat și la vânzarea băncii către o altă bancă, Nordea, deci am participat la două vânzări de firmă.” A lucrat pentru Gjensidige Bank timp de aproximativ nouă ani și a făcut și un MBA între timp.

„În timpul MBA-ului am fost inspirată de modulul de antreprenoriat de la universitatea din Berkeley și am decis că aș vrea să lucrez într-un start-up.” Așa că în septembrie 2018 a devenit CFO într-unul dintre cele mai cunoscute start-up-uri din Norvegia, după cum îl descrie ea.

FJONG Norge este o platformă de intermediere pentru închirierea de haine și accesorii.

În momentul acesta compania are un showroom și o platformă online unde se pot face rezervările. Ideea din spatele acestei firme este că oamenii au multe haine scumpe, pe care le folosesc o dată sau de două ori, după care le atârnă în dulap. „Noi vrem să dăm o viață nouă acelor haine și accesorii pentru că înțelegem impactul negativ pe care îl are domeniul fast fashion asupra mediului și vrem să reducem consumul excesiv și producția inutilă.”

FJONG transformă a doua cea mai poluantă industrie din lume, industria globală de modă, evaluată la 1,7 trilioane de dolari, introducând o modalitate convenabilă de a închiria și împărți hainele. „Noi reinventăm modul în care oamenii consumă, introducând un serviciu de închirieri de îmbrăcăminte și un abonament la un dulap comun”, așa sună descrierea brandului pe rețeaua de socializare de business LinkedIn. Un stilist digital, alimentat de inteligență artificială, va asigura o experiență personalizată pentru fiecare utilizator. „În mai puțin de un an, am crescut organic baza de utilizatori la peste 25.000 și avem peste 3.000 de articole de închiriat.” Planurile de viitor vizează piețele internaționale.

De asemenea, start-up-ul este o firmă unde o mare parte din angajați, dar și din acționari și din membri ai boardului sunt femei. „Circa 85% dintre acționari sunt femei, mai ales după o campanie de crowdfunding ținută în aprilie. Implicarea femeilor în business, în investiții, în tehnologie este foarte importantă și o promovăm pe orice cale.”

Ce presupune jobul Cristinei Zgherea în cadrul acestui start-up?

„Am început acum aproximativ o lună și nu pot să spun că am avut două zile la fel. Deci îmi e greu să descriu o zi obișnuită.” Dar în această perioadă ea a preluat responsabilitatea de CFO, iar acest lucru a presupus să înțeleagă cum arată veniturile și cum sunt acestea generate, care sunt cheltuielile și cum funcționează businessul. A avut interviuri cu aproape toți oamenii din firmă ca să înțeleagă ce face fiecare, ce idei au ei despre viitorul firmei, care sunt nemulțumirile și care sunt lucrurile de care se bucură.

„Totodată, am depus o aplicație pentru un grant (bursă – n.red.) de 2 milioane de dolari în cadrul unei competiții – Female Founders Competition la M12 (fostă Microsoft Ventures) – și am avut un pitch la un Startuplab, unul din incubatoarele cunoscute de start-up-uri din Norvegia.” Și așa a trecut o lună.

În momentul acesta, nu are niciun om în subordine. Este însă CFO-ul unei firme evaluate la circa 7 milioane de euro, o firmă înființată acum un an și jumătate. „E o firmă prea mică pentru o ierarhie tradițională. Partea de accounting (contabilitate – n.red.), de exemplu, este ținută de o altă firmă, pe care o plătim pentru serviciul respectiv.” E un serviciu extern pe care îl coordonează, dar nu are oameni în subordine în accepțiunea tradițională a conceptului.

Cristina Zgherea a plecat din țară în 2008, la 29 de ani. „Când lucram ca asistentă în Citi, șeful meu, pentru o perioadă, a stat trei zile pe săptămână în Ungaria și patru zile în România.” I s-a părut fascinant și și-a dorit să poată face ceva similar sau să încerce o experiență internatională, așa cum făcea el. „Iar în Citi, simți că lumea e mare.”

Poți aplica la o poziție în orice țară. Uitându-se în urmă, spune că inspirația pentru decizia de a pleca din țară i-a venit de la primul său șef. A făcut-o în 2008, când a simțit că acumulase suficientă experiență. Și a părut un moment bun să încerce. 
La întrebarea dacă se gândește să se întoarcă în țară, spune că nu știe. „După experiența din Danemarca am învățat să nu îmi fac planuri pe termen lung. Ideea inițială când am plecat în Danemarca a fost că stau 2-3 ani și mă întorc.” Dar după numai un an planurile sale au fost spulberate, după cum afirmă chiar ea. Așa că a învățat că nu are sens să se gândească în avans și că trebuie să se bucure de ce oportunități are.

„Deocamdată însă, nu văd oportunități care să mă intereseze în țară. Mai ales că firma cu care lucrez acum se bazează foarte mult pe sustenabilitate, iar acesta e un subiect care mă interesează.” În România ar fi multe de făcut pe tema asta, spune ea, dar nu vede un proiect concret în care să se implice sau pe care să îl demareze. Dacă ar fi să se întoarcă, primul gând ar fi să parieze pe antreprenoriat, dar această decizie depinde de atâția factori încât nu a luat încă în considerare ideea.

Ultima dată a fost în România acum trei luni, la nunta unui prieten. Îi e greu să spună ce s-a schimbat de când a plecat. Cert e că mereu e ceva nou.

„Se construiește continuu, de exemplu, de fiecare dată când aterizez în București e ceva schimbat.” Dar mai sunt multe de îmbunătățit.