OmniSciență, Omniprezență și Omnipotență: Aceștia sunt zeii războiului AI

La începuturile ei, inițiativa de inteligență artificială cunoscută sub numele de Proiectul Maven a avut destul de mulți sceptici la Pentagon. Astăzi, mulți dintre ei sunt convertiți, devenind chiar apostoli. Ascensiunea războiului bazat pe inteligență artificială naște cea mai mare întrebare morală și practică existentă: cine – sau ce – are dreptul să decidă uciderea unui om? Și cine suportă costul? În 2018, peste 3.000 de angajați ai Google au protestat față de implicarea companiei în „afacerea războiului” după ce au aflat că aceasta făcea parte din Proiectul Maven, pe atunci un efort incipient al Pentagonului de a utiliza viziunea computerizată pentru a analiza numeroase înregistrări video realizate cu drone în timpul războaielor americane ÎN LUME. Se temeau că inteligența artificială a Proiectului Maven ar putea fi folosită într-o zi pentru a ucide.

În efortul de a descoperi povestea completă a Proiectului Maven pentru carte, am aflat că exact asta s-a întâmplat și că inițiativa a fost la fel de controversată și în interiorul Pentagonului. Însă asta nu i-a încetinit marșul înainte. Instrumentul cunoscut sub numele de Maven Smart System a fost folosit în operațiunile americane împotriva Iranului. Modul în care șefii armatei americane au trecut de la scepticism cu privire la utilizarea inteligenței artificiale în război la adevărați credincioși are mult de-a face cu un colonel al Marinei pe nume Drew Cukor. La începutul lunii septembrie 2024, în timpul pauzei de cocktail la o întâlnire privată pentru investitori în tehnologie și lideri în apărare, viceamiralul Frank „Trey” Whitworth a dat de Drew Cukor. Liderul fondator al Proiectului Maven și succesorul său sceptic se aflau în sfârșit față în față. Cu trei ani mai devreme, Whitworth fusese cel mai înalt oficial militar pentru informații al Pentagonului, consiliindu-l pe președintele Statului Major Interarme și conducând una dintre cele mai sensibile și potențial letale părți ale oricărui proces militar: țintirea. Colonelul Cukor, un ofițer de informații al Marinei, descris de unul dintre superiorii săi ca „un om cu puterea unei bile de demolări”, care a abordat ortodoxia militară, birocrația apărării și insistarea pe războiul bazat pe inteligență artificială pe propriul risc, își încheia cei cinci ani ca șef al Proiectului Maven. La o ședință atât de tensionată încât unii dintre cei prezenți deveniseră agitați, am aflat că Whitworth – un fost director de informații exigent al SEAL Team 6, care a făcut parte din comitetul de țintire militară timp de aproape două decenii – îl întrebase pe Cukor dacă nu cumva Maven și utilizarea inteligenței artificiale de către acesta săreau peste etape cruciale în procesul de țintire, mișcându-se prea repede și încălcând regulile.
„Spune-mi ce se întâmplă după ce suntem prinși pe picior greșit și trecem printr-o audiere în Congres și primim întrebări dificile”, a cerut Whitworth. Își făcea griji cu privire la păstrarea evidențelor și la responsabilitate atunci când venea vorba de implicarea inteligenței artificiale în țintire și și-a exprimat îndoieli puternice că Proiectul Maven merita miliardul de dolari pe care Congresul îl cheltuise deja pentru el, o mare parte din fonduri mergând către Palantir, o companie controversată și favorită a Silicon Valley.

Când Whitworth a preluat conducerea Agenției Naționale de Informații Geospațiale în iunie 2022 și a devenit responsabil pentru viitorul Proiectului Maven după plecarea lui Cukor, încă își făcea griji că Proiectul Maven era supraevaluat și imprudent în ceea ce privește principiile de țintire, care îl preocupau cel mai mult. Whitworth ar fi putut închide programul într-o clipă. Viitorul bebelușului lui Cukor părea din ce în ce mai incert. „Eram cu toții foarte îngrijorați”, mi-a spus Cukor într-una din discuțiile noastre săptămânale de după-amiaza purtate de-a lungul a mai bine de un an. „Trey nu era un prieten.” Aveam să ajung să-l văd pe Cukor ca pe o figură istorică importantă într-un război care încă nu a avut loc. Asta părea să fie ceea ce credea aproape toată lumea care avea de-a face cu Proiectul Maven, fie că îl iubeau, fie că îl urau. Alex Karp, directorul executiv al Palantir, s-a referit aprobator la Cukor drept „Cukor cel nebun” și l-a numit „părintele fondator al țintirii prin inteligență artificială”. După confruntarea sa cu Whitworth, Cukor le-a spus altora: „Fie voi fi faimos, fie voi trăi în infamie.” Dar acum, după mai bine de doi ani de conducere a NGA și după mai bine de doi ani de război al Rusiei împotriva Ucrainei, în loc să abandoneze Maven, Whitworth a lăudat programul. „Drew, aceasta este o muncă importantă”, l-a asigurat pe Cukor la evenimentul din septembrie 2024. Maven Smart System — platforma software construită de Palantir care reunea date disparate de pe câmpul de luptă și alte informații pe o hartă digitală și afișa detecții ale AI ce puteau fi implementate în țintire — era adaptabilă. Se putea integra cu orice sistem și se putea reînnoi cu fiecare actualizare de software. Putea face ceea ce își doreau oamenii. Cukor l-a descris pe viceamiral ca fiind metodic, spunând că Whitworth tocmai își formulase argumentele pentru a-l susține pe Maven. Cukor credea că Whitworth ajunsese să înțeleagă de ce SUA trebuiau să includă inteligența artificială în ciclul de țintire. (Partea din bugetul anual de 250 de milioane de dolari a Maven care a fost direcționată către NGA ar fi putut, de asemenea, să ajute, s-a gândit el.) Sub conducerea lui Whitworth, Maven avea să aibă propria petrecere de maturitate, ieșind din anii de secret strict de sub Cukor, urmarea protestelor Google. Cu șase luni mai devreme, decizia de a trage reprezenta cel mai scurt element al ciclului de țintire. Acum, fiecare altă parte a ciclului era atât de aproape de a fi automatizată și atât de comprimată în timp, încât decizia de a trage era cea mai lungă parte. Documentația internă se referea la Maven ATR: recunoașterea automată a țintelor. În public, Whitworth a început să descrie Maven drept „programul de țintire de top” al agenției sale. La câteva zile după ce a vorbit cu Cukor, Whitworth a urcat pe scenă pentru un eveniment transmis în direct pentru clienții Palantir. Cu greu ar fi putut contrasta mai puternic cu mulțimea din Palo Alto: uniforma sa de serviciu albastră era decorată cu nasturi aurii, fire aurii în jurul mânecilor și panglici strălucitoare. Încălțat cu pantofii săi negri, de gală, foarte strălucitori, stătea în fața unui dulap în care erau expuși pantofi sport Nike colorați. Discursul său despre Maven Smart System a urmat imediat după alți doi clienți Palantir, unul care închiria vagoane de cale ferată și altul care furniza scaune pentru automobile. Războiul era acum doar un alt proces de afaceri, intercalat între vânzări și asistență medicală.

Amit Kukreja, un comentator cunoscut al Palantir, investitor și fan al „mărfii” companiei, a relatat cum a perceput evenimentul de pe margine. L-a descris ca fiind un moment „nou și special” pentru investitorii individuali ai Palantir, care astfel au aflat câteceva despre activitatea guvernamentală a companiei. Chiar și Karp a părut surprins. „Nici măcar nu știam că avem voie să vorbim despre aceste lucruri”, a spus el, după ce i-a revendicat  „pe cei mai elitiști și interesanți” clienți guvernamentali din lume. Palantir câștigase deja un contract cu Armata, cu un plafon de 480 de milioane de dolari pentru Maven Smart System în primăvara aceea, iar mai târziu avea să câștige un altul pentru a furniza sistemul tuturor serviciilor militare în septembrie, pentru o sumă de până la 100 de milioane de dolari. În primăvara anului 2025, plafonul contractual al Pentagonului pentru Maven Smart System a fost ridicat la 1,3 miliarde de dolari, urmând să fie valabil până în 2029. Iar NATO a declarat că va deveni și ea client al Maven Smart System. Zece clienți NATO se gândeau să cumpere sistemul pentru propria țară. Se pare că Marea Britanie urma să semneze un acord de 750 de milioane de lire sterline (aproximativ 1 miliard de dolari) pentru instrumentele militare de inteligență artificială ale Palantir în timpul unei vizite de stat de mare profil a lui Donald Trump în septembrie 2025. Pe scena Palantir, Whitworth a vorbit despre țintirea prin inteligență artificială, în timp ce un ecran de lângă el reda o demonstrație. O pictogramă a apărut, alertând publicul cu privire la „Posibilă activitate inamică”. Un clic al cursorului a dezvăluit un grup de tancuri deasupra unei hărți demonstrative „teoretice” a Hersonului din Ucraina. Tancurile se aflau la doar patru clicuri de eviscerare. A apărut meniul „Bancul de lucru pentru țintire” al lui Palantir. Încă două clicuri au stabilit altitudinea, latitudinea și longitudinea grupului de tancuri; apoi ținta a fost asociată cu un „executant” (în acest caz, un avion de vânătoare F-22A aflat la 132 de mile distanță). Încă un clic și a apărut o bifă verde: „Țintă distrusă”. Aproape un mai târziu, într-o zi fierbinte din mijlocul verii anului 2025, am pășit în sediul NGA de la baza militară Fort Belvoir din nordul Virginiei. Era a doua mea vizită la sediul agenției de spionaj și voiam să aflu de ce Whitworth se răzgândise, cât de mult răspândise Maven și cum vedeau noii susținători ai Maven riscurile și recompensele integrării inteligenței artificiale în fluxurile de lucru militare. Până atunci, Whitworth devenise un fan atât de înfocat al inteligenței artificiale, încât agenția sa publica rapoarte de informații produse de AI pentru factorii de decizie din SUA pe care „nicio mână umană” nu le atinsese. Iar NGA lansase un contract de 708 milioane de dolari pentru etichetarea datelor în sprijinul modelelor de viziune computerizată ale Maven, cel mai mare efort de acest gen din istoria SUA, care în cele din urmă nu avea să meargă la Scale AI a miliardarului Alexandr Wang, ci la Enabled Intelligence, un startup axat pe angajarea de persoane din spectrul autismului, experți în recunoașterea tiparelor și familiarizați cu munca repetitivă. Vizita mea a necesitat toate operațiunile oricărei întâlniri la o agenție de spionaj. Verificări politicoase ale antecedentelor și percheziție; fără telefon, laptop sau ceas inteligent permis; și încă un pas mai curios: notarea nu doar a mărcii și modelului, ci și a numărului de serie înscris pe reportofonul meu, pe care am hotărât să nu-l mai folosesc niciodată pentru niciun interviu după vizită. Clădirea era un templu al informațiilor geospațiale sau GEOINT, care se ocupă cu analize profunde legate de locațiile de pe o hartă.

O plasă de sticlă reflectorizantă încapsulată în aproape 2.000 de triunghiuri de beton acoperea fațada rezistentă la explozii, ca și cum fiecare ar fi încercat să trianguleze o locație diferită. Peste 8.500 de angajați lucrau la sediu, dar eu eram acolo pentru a întâlni patru oficiali NGA. Fiecare, în felul său, era profund implicat în dezvoltarea, standardele și răspândirea Maven. Mi s-a spus că era fără precedent ca ei să se adune cu toții într-o singură cameră pentru a informa un jurnalist despre Maven și eram nerăbdătoare să aud ce era în joc pentru ei. „Este reputația noastră în joc”, mi-a spus Whitworth în interviu. Nu i-a luat mult timp să se răzgândească după ce a văzut cât de ușor era să integreze sistemul în scenarii de luptă,: „Am început să cred cu adevărat în el”. Departe de a fi timide în ceea ce privește startul unei noi ere a războiului bazat pe inteligență artificială, moașele sale voiau ca numele lor să fie ștampilate pe el. Unele deveniseră destul de „iritabile” în căutarea meritelor, a spus un oficial NGA. M-am întrebat dacă NGA își dorea partea sa, având în vedere că unii dintre cei care consiliau a doua administrație Trump doreau să smulgă controlul asupra Maven și a inteligenței artificiale de la NGA și să-l transfere la Pentagon. „Nu există o singură persoană care să își poată revendica meritul pentru acest lucru. Este prea mare.” Oficialii NGA mi-au prezentat evoluțiile Maven de când agenția a preluat cea mai mare parte a acesteia cu doi ani înainte. Cinci din opt inițiative Maven, inclusiv analizarea fluxurilor de drone și a imaginilor din satelit, au ajuns la NGA. Whitworth dorea să extindă domeniul de aplicare și capacitățile agenției sale în conformitate cu extinderea senzorilor globali omniprezenti. Inteligența artificială se baza pe date, iar acest lucru necesita supraveghere globală pentru a le furniza. În timp ce NSA putea asculta lumea, NGA o putea urmări. Whitworth a precizat clar că dorește să facă acest lucru în detaliu minuțios și constant – supraveghind întregul glob, în permanență. NGA mi-a oferit anterior o demonstrație în care inteligența artificială putea semnaliza construcțiile militare din China – cum ar fi apariția unui nou depozit feroviar la o bază de rachete. NGA a urmărit toate mișcările de pe 49.000 de aerodromuri din întreaga lume. Whitworth a vrut chiar să instaleze GPS, sau un sistem de navigație similar, pe Lună. Și dacă GPS-ul era bruiat sau piratat, dorea alte modalități de a cartografia și spațiul: NGA crea hărți digitale bazându-se pe magnetism, gravitație, teledetecție, navigație cerească și elevație. „De pe fundul mării în spațiu”, era noua mantră pe care a dezvăluit-o în 2023. Calul de război al SUA își dorea omnisciență, omniprezență și omnipotență. După aproape doi ani de activitate în sprijinul Ucrainei, Maven a devenit un „program de referință” la începutul lunii noiembrie 2023. Aceasta era, în jargonul Pentagonului, o linie de efort complet finanțată, cu sprijinul Congresului. A venit cu așteptarea unui buget consistent pentru anii următori. Granițele erau încă neclare: succesorul Pentagonului la JAIC, Biroul Suprem pentru Inteligență Digitală și Artificială, plătea licențele pentru Maven Smart System și gestiona părțile textuale ale Maven, cum ar fi „citirea” materialelor inamice capturate, în timp ce NGA producea modelele de viziune computerizată care apăreau pe ecranele Maven Smart System. Pe parcursul anului 2024, Whitworth a atras noi utilizatori pentru platformă. A sunat comandanții combatanți din fiecare regiune pentru a le spune ce aducea nou NGA, prezentând cele mai recente caracteristici ale Maven. Răspunzând criticilor, a insistat că Maven era util nu numai în Europa, ci și în Indo-Pacific, atât pentru ținte mobile, cât și pentru ținte statice. Maven Smart System avusese elan în special în Orientul Mijlociu. Generalul Erik Kurilla începuse să utilizeze platforma „pe scară largă” în sprijinul atacurilor armate americane, după ce a preluat Comandamentul Central al SUA în aprilie 2022. L-a angajat pe fostul expert în inteligență artificială al Google, Andrew Moore, și a petrecut o mare parte din 2023 exersând cum să treacă de o mie de ținte pe zi, cooperând cu Marea Britanie și cu alții într-o serie de sprinturi experimentale de 90 de zile.

La începutul anului 2024, am aflat că comandamentul făcuse „o trecere destul de lină” de la experimentarea cu platforma în exerciții la a face toate acestea în luptă. Acesta avea să fie primul test real american al inteligenței artificiale în război la scară largă. „Pe 7 octombrie, totul s-a schimbat”, mi-a spus Schuyler Moore, directorul tehnic principal de la CENTCOM, referindu-se la atacul mortal al Hamas asupra Israelului din 2023, pe care grupurile internaționale pentru drepturile omului l-au considerat crimă de război și crimă împotriva umanității. „Am trecut imediat la viteză maximă și la un ritm operațional mult mai rapid decât înainte”, a spus ea. Generalul de brigadă John Cogbill, directorul adjunct de operațiuni al CENTCOM – care a servit sub comanda Kurilla, inclusiv la Regimentul 75 Ranger – a spus-o astfel: „De atunci, pur și simplu suntem într-o cursă continuă.” În februarie 2024, comandamentul a folosit sistemul inteligent Maven pentru a localiza lansatoare de rachete în Yemen și nave de suprafață fără pilot în Marea Roșie. Moore mi-a spus că inteligența artificială a Maven a ajutat la identificarea a peste 85 de ținte pe care bombardierele și avioanele de vânătoare americane le-au lovit ulterior în Irak și Siria, ca represalii pentru moartea a trei militari americani în Iordania cu o lună înainte. A fost o confirmare publică a faptului că armata americană folosea inteligența artificială pentru a identifica sistemele inamice pentru ca propriile arme să le atace. „Foloseam aceste instrumente într-un mod în care nu le-am mai folosit niciodată”, a declarat Cogbill într-un podcast luna următoare, spunând că comanda a devenit „hiper-concentrată” pe Israel. Până în 2024, comandamentul avea 179 de fluxuri diferite de date live de pe uscat, mare, aer, spațiu și cibernetică, care se revărsau în Maven Smart System. CENTCOM îl folosește cel mai mult, mi-a spus Whitworth. Numai acea zonă avea 13.000 de conturi, 2.500 de persoane fiind considerate utilizatori obișnuiți care se conectează „cel puțin de câteva ori pe săptămână”, a declarat contraamiralul Liam Hulin, fost comandant al SEAL Team 3, acum director adjunct de operațiuni la CENTCOM. Maven putea, de asemenea, să stabilească care  sunt cele mai apropiate arme disponibile, cele mai potrivite pentru sarcină, timpul de zbor, detaliile de încărcare a armelor și locația personalului și a partenerilor. Operatorii accesau Target Workbench-ul Maven, aprobau sau nu țintele, le secvenționau în funcție de priorități și trimiteau un mesaj direct către sistemele de arme. „Scurtarea lanțurilor de ucidere este universal benefică”, a explicat Cogbill într-un podcast din aprilie 2024. Kurilla însuși putea urmări toate acestea dintr-un avion: urmărea fluxuri Maven în timp real care arătau cele mai recente știri din Irak și locația navelor cartografiate deasupra Mării Roșii. De asemenea, urmărea datele trimise prin Link 16, un canal digital rezistent la bruiaje pe un sistem radio militar tactic folosit de NATO și aliații SUA pentru a permite aeronavelor, navelor și forțelor terestre să comunice în timp real. În curând, avea să aleagă Maven Smart System ca subiect preferat pentru prelegerea sa de la Capstone, „școala de farmec” internă a armatei de la Universitatea Națională de Apărare, pentru a-i îndruma pe generalii nou promovați. Ceea ce reușiseră să facă, avea să le mărturisească Kurilla mai târziu altora, era „uimitor”. Dar existau și preocupări majore. Cogbill a acordat Maven Smart System nota „CĂ” în timpul unei intervenții la o conferință din august 2024. Inteligența artificială se perfecționa constant, dar era dificilă, spunea el, din cauza halucinațiilor, a „tot felul de etici privind inteligența artificială” și a riscului ca datele introduse sau algoritmul să-i poată conduce pe operatorii militari „la o concluzie greșită”. Alex Miller, directorul tehnic al armatei în timpul celei de-a doua administrații Trump, care mi-a fost descris ca un „dușman-prieten” al Maven tânăr, mi-a spus la sfârșitul anului trecut că sistemul inteligent Maven în sine folosește prea multă lățime de bandă și risca să expună forțele americane din prima linie la posibilitatea de a fi găsite prin conexiuni prin satelit stabilite în grabă și alte amprente electronice. Dar ajunsese să admire sistemul inteligent Maven ca o platformă „fenomenală” la nivel de teatru de operațiuni și își dorea ca inteligența artificială să ajute la conducerea întregului sistem de control al focului. În conformitate cu un grup tot mai mare de oameni impresionați de Maven, Miller își dorea ca inteligența artificială să fie prezentă în fiecare armă și pe tot parcursul nivelului tactic. Sistemele care furnizează foc de armă trebuiau să fie digitale în primul rând și automatizate, iar direcționarea prin inteligență artificială ar trebui să fie integrată la fiecare nivel al armatei, până la baterie sau companie, a spus el. AI era importantă pentru Miller datorită vitezei și amplorii „supraumane” pe care le putea aduce operațiunilor de luptă. „Nu contează câți oameni arunci în rezolvarea problemei; nu vom rezolva niciodată provocările războiului fără tehnologie precum inteligența artificială.”

Kurilla a declarat Congresului în iunie 2025 că feedbackul primit îmbunătățea suita de software a comandamentului. Am aflat că SUA au folosit Maven în timpul războiului de 12 zile dintre Iran și Israel, care a avut loc doar cinci zile mai târziu. Maven nu era preferat ca platformă de informații, dar era folosit în mod regulat pentru operațiuni. O singură celulă de direcționare putea acum să treacă de la detectarea unei ținte la tragerea asupra ei în câteva minute, față de ore anterior. Maven putea, de asemenea, să detecteze și să urmărească lansările de rachete balistice îndreptate spre Israel. Specialiștii Maven au stat treji peste noapte lucrând la infrastructura digitală pentru sistemul AI când Iranul a trimis 200 de rachete către Israel în octombrie 2024. Oficialii NGA mi-au spus că Maven accelera operațiunile și „permitea letalitatea” la sediile de luptă din întreaga lume. Cel puțin 32 de companii diferite lucrau la Maven și aproape 25.000 de angajați americani îl foloseau. Oficialii NGA s-au lăudat că utilizarea s-a dublat din ianuarie. Agenția acumulase 1 miliard de detecții AI în depozitul său de date de viziune computerizată, m-a informat ulterior un oficial. Maven detecta obiecte de aproape cinci ori mai repede acum. Când am întrebat câți dintre utilizatori foloseau de fapt detecțiile de viziune computerizată prin AI, spre deosebire de a se baza pe platforma sofisticată de fuziune a datelor Mven Smart System și pe afișajul pentru o imagine de ansamblu mai largă asupra bătăliei, oficialii NGA s-au grăbit să apere AI Maven. Modelele s-au îmbunătățit în cursul anului 2025 „cu pași repezi”, mi-a spus Whitworth. „Toți oamenii serioși folosesc AI, pentru că merg direct la cel mai greu lucru, care este găsirea țintei.” Mulți dintre acei oameni serioși erau comandanți, cei care conduceau operațiuni mortale în loc să supravegheze colectarea de informații. „Fiecare comandant folosește AI, în esență”, a insistat Joe O’Callaghan, directorul misiunii de AI al NGA, care anterior a petrecut câțiva ani dezvoltând Maven pentru țintirea prin AI la Corpul 18 Aerian înainte de pensionarea sa militară. Comandanții foloseau AI pentru a caracteriza mediul, doar pentru a înțelege ce se întâmplă și pentru țintire, a spus el. „Veți auzi de unii oameni care se opun, dar când îi întrebați ce văd pe ecran, vor spune că este AI.” Am aflat separat, din documente nepublice, că în cei doi ani până în 2025 Maven și-a găsit locul în 141 de exerciții și experimente. A fost utilizat în peste 130 de locații, printre care Australia, Bahrein, Cambodgia, Uzbekistan, Vietnam și Yemen. A fost utilizat în două locații din Marea Britanie. A analizat date colectate în China și Coreea de Nord, Kazahstan și Myanmar, Pakistan și Rusia. Pentru o perioadă din 2025, Maven a avut oameni stabiliți permanent în Japonia, Germania și Qatar și i-a mutat prin rotație prin Iordania, Djibouti, Coreea de Sud și Polonia. O echipă a asistat la toate cele șase servicii militare, sprijinind peste
20 de unități pe patru continente și șapte comandamente combatante. Acestea se ocupau de Europa, Africa, Indo-Pacific, Orientul Mijlociu, Comandamentul Operațiunilor Speciale și Comandamentul Spațial. Visul lui Cukor devenea realitate, iar NGA îndemna acum utilizatorii. Codul putea fi schimbat într-o singură zi. „Acesta este ingredientul secret pentru a atrage comunitatea operațională într-un mod foarte, foarte important”, mi-a spus Whitworth. „Călărește acest val”, m-a încurajat el. Maven nu era operațional la cele două comandamente interne responsabile de urmărirea balonului spion chinezesc care, la începutul anului 2023, a stârnit alarmă când a zburat în spațiul aerian american (și pe care SUA l-au doborât în cele din urmă deasupra coastei de est după ce a traversat întreaga țară). Dar în 2024, NORTHCOM, comandamentul pentru apărarea națională, și NORAD, comandamentul militar condus împreună cu Canada pentru a monitoriza amenințările aeriene și maritime care se apropiau, au adoptat ambele Maven.

James Rizzo, directorul de date pentru ambele comandamente, mi-a spus că au început să utilizeze Maven în iulie 2024. Până când Whitworth și Cukor au ajuns să se privească reciproc la aperitive, adoptarea era completă. Maven Smart System a ajutat la afișarea și urmărirea mișcărilor armatelor ruse și chineze, precum și a unor aeronave care se apropiau de SUA. Până în 2025, cele două comandamente aveau 2.000 de utilizatori zilnici, mi-a spus Rizzo. Dar operarea Maven necesita o anumită îndemânare; trebuia să înveți să filtrezi zgomotul. În ziua în care Rizzo a vorbit cu mine, Maven făcuse 850 de milioane de detecții prin viziune computerizată când s-a conectat în acea dimineață. „M-am gândit: WOW, e un număr mare. Nu știu ce să fac cu asta”, mi-a spus Rizzo. „Încerc să separ viespile de albine.” Pe măsură ce politica de securitate națională s-a schimbat sub a doua administrație Trump în 2025, la fel s-au schimbat și utilizările Maven. A devenit un instrument pentru detectarea trecerilor de frontieră și a fost potențial relevant pentru „conflictul armat” pe care Trump a declarat Congresului că îl declanșează împotriva presupușilor narcoteroriști din Caraibe. Maven putea detecta și semnala aproape orice – traficanți de droguri, baloane de amatori, nave militare, oameni. Detecta persoane care încercau să treacă granița de sud, mi-a spus Rizzo. În septembrie 2025, un oficial NGA mi-a explicat că Maven ajuta serviciul  Vamă și Protecție a Frontierelor și Garda de Coastă a SUA. În aceeași lună, Comandamentul Sudic al SUA (SOUTHCOM) a început să efectueze atacuri letale împotriva navelor venezuelene, susținând că țintele pe care le distrugeau făceau contrabandă cu droguri – și provocând critici care spuneau că SUA executau oameni fără proces și riscau să fie acuzate de crime de război. („Nu-mi pasă cum îi spui”, a replicat vicepreședintele JD Vance într-o postare pe rețelele de socializare.) Până la începutul lunii decembrie, SUA atacaseră 23 de ambarcațiuni, ucigând 87 de persoane, inclusiv doi supraviețuitori ai naufragiilor. Nu s-a confirmat dacă Maven a fost folosit în aceste atacuri, dar am aflat că SOUTHCOM folosea Maven de ani de zile. Comandamentul la folosit pentru a identifica o navă care transporta droguri, care a fost ulterior abordată, potrivit lui Cameron Stanley, consilier științific și tehnologic la SOUTHCOM în 2020. El a preluat de la Joe Larson funcția de șef al Maven la mijlocul anului 2022. (Stanley conduce acum Biroul Suprem al Inteligenței Digitale și Artificiale al Pentagonului.) De atunci, practica nu a făcut decât să se intensifice. Un oficial NGA mi-a spus că Maven a ajutat „la detectarea, clasificarea și interceptarea finală a peste trei duzini de nave suspectate de implicare în activități ilicite sau clandestine”. Oficialul a refuzat să ofere o cronologie sau să descrie navele sau interdicțiile mai detaliat. Oficialul a spus însă că NGA putea identifica navele de trei ori mai repede decât oamenii. Maven se apropia acum de casă ca un instrument prodigios de control al frontierelor și de poliție antidrog. (NGA poate folosi Maven pe plan intern doar în timpul unei situații de urgență declarate la nivel federal, la cererea agenției federale principale. NGA și-a asumat anterior un astfel de rol în sprijinul Gărzii Naționale în stingerea incendiilor de vegetație, dar nu prin intermediul NGA Maven, potrivit oficialului NGA.) Cu toate acestea, unii au considerat că mișcarea a fost un exemplu perfect de bumerang imperial, teorie dezvoltată de intelectualul anilor 1950 Aimé Césaire conform căreia o putere colonială care folosește tehnici opresive în străinătate le-ar aduce în cele din urmă acasă. SUA ar putea ajunge să aibă o armată bine echipată „optimizată pentru războiul intern”, a susținut un comentator îngrijorat de desfășurarea de trupe cu înaltă tehnologie pe străzile SUA. Rizzo era mai concentrat pe cât de incredibil era să ai o mașină care să scoată rapoarte sumare în viteză pentru a-i pune în temă pe comandanți. El se minuna de cum ar putea arăta o versiune finală viitoare. Maven devenise rapid atotcuprinzător. Acum, NORAD „comunica” cu alte comandamente din întreaga lume, creând aceeași viziune asupra lumii cu INDOPACOM și EUCOM. Acest lucru era extrem de util pentru comunicare și viteză, dar exista și posibilitatea ca a ne baza atât de mult pe Maven pentru o viziune comună asupra Americii – și a lumii – să meargă foarte prost, a avertizat el. „Nu vom realiza niciodată nimic dacă așteptăm perfecțiunea, așa că ne asumăm un mic risc”, mi-a spus el. „Dar nu construim WOPR”, a râs el, referindu-se la supercomputerul fictiv din WarGames, filmul din 1983 în care Matthew Broderick joacă rolul unui hacker care aproape declanșează al Treilea Război Mondial atunci când accesează un sistem NORAD nou automatizat, care poate lansa atacuri nucleare împotriva Uniunii Sovietice.

Mulți oficiali au afirmat lucruri asemănătoare și minimalizează în mod obișnuit îngrijorările legate de integrarea IA în război. În Unitatea X, doi foști oficiali ai apărării care au contribuit la ascensiunea și conducerea Unității de Inovație în Apărare (DIU) a Pentagonului au susținut că Proiectul Maven nu avea nicio legătură cu armele. Și oficialii Palantir au râs când am întrebat dacă Maven Smart System era un sistem de arme. Chiar dacă un singur clic putea trimite coordonate printr-o legătură de date tactice către o anumită platformă de arme, astfel încât aceasta să poată trage asupra țintei, au replicat: Clicul pe Maven Smart Screen nu a eliberat muniția. Și când l-am întrebat pe generalul Christopher Donahue, un comandant al armatei care s-a întors în Europa la sfârșitul anului 2024 cu a patra sa stea, dacă Maven era un sistem de arme, el a fost clar: „Oh, absolut”. Și se aștepta la mai mult: „În cele din urmă, toate aceste lucruri vor deveni automate.” Când am vizitat sediul NGA în iunie 2025, unul dintre cei patru oficiali pe care i-am întâlnit a afirmat că încă existau oameni implicați. Dar punctul de vedere al generalului Donahue despre direcție era bine întemeiat: politica Departamentului Apărării privind autonomia nu are nimic de-a face cu a implica un om. Se menționează doar că sunt necesare „niveluri adecvate de judecată umană cu privire la utilizarea forței”. Emelia Probasco, fost locotenent la Marină, a fost de acord cu opinia generalului Donahue: „Cred că Maven este un sistem de arme”, mi-a spus ea. Probasco pledează pentru extinderea utilizării Maven în întreaga armată americană, dar dorește ca Departamentul Apărării să ia mai în serios instruirea. „Cred că, dacă veți lua decizii letale prin angajament”, a spus ea, atunci „soldații ar trebui să fie antrenați ca și cum ar fi un sistem de arme”. În calitate de ofițer de control al focului staționat pe un distrugător al Marinei în San Diego în 2006, Probasco spune că a fost mai puțin interesată de medaliile pe care le-a primit, decât de scrisoarea pe care a păstrat-o de la căpitanul ei, care îi dădea autoritatea de a folosi sistemul de arme AEGIS, un sistem total de arme centralizat, automatizat, conceput să treacă „de la detectare la ucidere”. În 1988, o navă de război a Marinei SUA a desfășurat sistemul AEGIS și a doborât în mod eronat un avion internațional de pasageri în drum spre Dubai, ucigând toți cei 290 de civili aflați la bord. AEGIS l-a înregistrat ca avion de vânătoare inamic, chiar dacă ruta și semnătura radio se potriveau cu cele ale unui avion de linie civil. Ani mai târziu, lui Probasco i-a revenit o sarcină similară, aceea de a determina dacă nava sa ar trebui să trimită sau nu rachete de croazieră letale Tomahawk. Acest tip de responsabilitate a apăsat greu asupra ei. Ea își dorește ca cei care folosesc Maven și inteligența artificială pe care se bazează acesta să înțeleagă responsabilitatea pe care o au. „Nimeni nu vrea să fie cel care a doborât aeronava civilă iraniană.” Pe atunci, ea a fost o lună la o școală militară unde a învățat cum să folosească sistemul AEGIS, când să-l folosească și în ce circumstanțe va merge prost. Cei care folosesc Maven – la mai mult de cinci ani de la lansarea sistemului inteligent Maven – nu urmează un astfel de antrenament, în ciuda multiplelor moduri și circumstanțe în care IA eșuează. Acest lucru nu este tocmai în regulă, în opinia ei. Mulți oameni se joacă cu sistemul, dar toți în moduri diferite.

Target Workbench-ul Maven a fost extins pentru a cuprinde asocierea armelor, iar prioritizarea este deja în curs de desfășurare. Sosirea agenților IA autonomi – care merg mult mai departe decât chatboții prin îndeplinirea sarcinilor nesupravegheate – precum și îmbunătățirea modelelor de raționament – care împart problemele complexe în pași mai mici și au acces extins la date în interiorul unui sistem specific pentru a îndeplini sarcini independent în urmărirea unui obiectiv – nu vor face decât să accelereze acest proces. Maven, a spus ea, s-a confruntat cu „probleme de maturizare a IA”. Mulți experți în țintire mi-au spus că Maven nu ar trebui considerat un instrument de țintire, darămite o armă. Este un ghid util în procesul de găsire a țintelor care trebuie coroborat cu alte detalii de localizare mai precise, au argumentat ei. Chiar și așa, acești experți au recunoscut că Maven a fost folosit neoficial pentru identificarea și atingerea țintei. Acesta este unul dintre motivele pentru care Probasco susține că Maven are nevoie de un concept de operațiuni, o procedură operațională standard, îndrumări privind frecvența actualizării și rectificării sistemului – are nevoie de doctrină. În prezent, SUA finanțează tehnologia, dar nu și dezvoltarea ideilor sau instruirea privind modul de utilizare a acesteia. „Trebuie să finanțăm sarcinile de maturizare”, spune ea, argumentând că sarcina devine cu atât mai urgentă pe măsură ce Maven se extinde și oamenii introduc mai multă inteligență artificială în fluxul de lucru de direcționare. Agenții de AI bazați pe modele de limbaj mari (LLM) ar putea începe să genereze comenzi, să efectueze evaluări ale daunelor provocate în luptă și să elimine informații extrem de clasificate, astfel încât restul să poată fi partajat cu aliații. „Toate aceste alegeri sunt acum la dispoziția noastră”, spune ea. Inteligența artificială din Maven a accelerat deja ritmul războiului. Un oficial NGA mi-a spus că, cu ajutorul viziunii computerizate a Maven, SUA au trecut de la a putea lovi sub o sută de ținte pe zi la a putea lovi o mie. Acum, pe măsură ce LLM-urile au fost integrate în platforma Maven, procesele se accelerează și numărul a crescut de cinci ori, ajungând la 5.000 de ținte pe zi. Whitworth știa că dușmanii inteligenți vor încerca să păcălească și să pirateze datele care alimentau IA, modelele și sistemele care stau la baza acesteia. Știa că țintirea cu IA va avea succes sau va eșua pe baza ținerii unor evidențe atente despre dezvoltarea modelului și a celor care supravegheau dezvoltarea. Sub conducerea sa, NGA a început să aloce fiecărui model de IA o fișă de evaluare pentru a indica la ce ar putea fi bun și unde ar putea da greș, în funcție de nivelul de autonomie și secretizare a misiunii. Până la pensionarea lui Whitworth, la mijlocul lunii noiembrie 2025, agenția sa acreditase două modele de IA, unul folosit de Maven și unul de o altă agenție de informații (neidentificată). În ianuarie 2026, a doua administrație Trump a anunțat noua sa strategie militară bazată pe IA, axată pe transformarea într-o forță de luptă „AI-first”, dornică să recruteze și să accelereze agenți IA pentru planificarea campaniilor, lanțuri de ucidere și multe altele. În martie 2026, armata americană a început să integreze Maven Smart System în programele sale de antrenament. În aceeași lună, un memoriu al Pentagonului menționa că Maven Smart System va deveni un program de referință până la sfârșitul lunii septembrie. M-am gândit la ceva ce mi-a spus Joe O’Callaghan, subliniind cât de mult se schimbaseră lucrurile de la începuturile scepticismului intern al Pentagonului cu privire la dezvoltarea de către Maven a țintirii prin IA. „Maven este o mișcare”, a spus el. „Am băut Kool-Aid.” (Kool-Aid este o bautură răcoritoare, iar a bea Kool-Aid înseamnă să crezi cu tărie într-o idee nebunească, periculoasă.) O’Callaghan voia să spună, desigur, că NGA încuraja adoptarea la scară largă a Maven și a țintirii prin IA. Însă expresia pe care a folosit-o, „a bea Kool-Aid”, are o origine sumbră: se referă la imitația artificială de băutură de fructe amestecată cu cianură, Valium și alte câteva medicamente de către un lider de cult american într-un castron mare și dată adepților săi din Guyana în 1978. Peste 900 de persoane au murit atunci.  

Textul este un extras din cartea  „Proiectul Maven: Un colonel de marină, echipa sa și zorii războiului în care inteligența artificială este o armă” a Katrinei Manson și a fost publicat de revista de tehnologie Wired.

Traducere și adaptare: Bogdan Cojocaru