Cu ce se ocupă fiul marelui politician Ion Rațiu, stabilit la Londra: „Cel mai dor îmi este de legumele și fructele pe care le găsești în piețe, acestea fiind mai gustoase decât orice poți

Nicolae Rațiu a studiat în Marea Britanie la Marlborough College, continuându-și pregătirea la New York University, în Statele Unite. „Am început să lucrez în industria de transport imediat după absolvirea facultății, în 1971. Aveam o diplomă în transporturi maritime și economie”, își amintește el. După doi ani de lucru s-a alăturat afacerii tatălui său, Ion Rațiu, o afacere tot în domeniul trasportului care avusese rezultate bune în anii ’60 dar care întâmpina dificultăți în acea perioadă din cauza apariției containerelor, cu care ei nu puteau concura. „Businessul s-a închis în 1980 și astfel ne-am concentrat atenția pe investițiile în real estate.”

În paralel, Nicolae Rațiu a lucrat și ca broker în industria petrolieră și ținând cont de evoluția pieței în acea perioadă a reușit să câștige bani mulți, după cum spune chiar el. Apoi a venit 1989, iar ianuarie 1990 l-a găsit în România, unde-l ajuta pe tatăl său la campania prezidențială. „Am fondat împreună ziarul «Cotidianul» și am dezvoltat o tipografie pentru a-l putea tipări.” El este cel mai mic dintre cei doi fii ai omului politic Ion Rațiu. Născut la Davos, în Elveția, Nicolae Rațiu a venit în România în anii ’90, când avea deja 40 de ani, după ce regimul comunist se prăbușise, iar tatăl său se întorsese acasă pentru a candida la președinție.

„În afară de asta (de «Cotidianul» – n.red.) nu am avut alte businessuri în România în anii ’90, însă am administrat afacerile familiei din Marea Britanie din domeniul imobiliar.” A investit în clădiri de birouri, în depozite și chiar în sectorul rezidențial, iar businessul a crescut puternic, după cum spune el.

Începând cu anii 2000 a investit și în România în domeniu – în terenuri, proprietăți industriale, parcuri logistice, proiecte rezidențiale și hoteluri. „De asemenea, am pariat pe alte domenii, respectiv materiale de construcții, fabrici de mobilă și placaj. Cea mai recentă investiție a mea în România este într-un centru de date în Câmpulung Muscel, mai exact pe fosta platforma Aro.”

Datele publice arată că omul de afaceri este acționar în circa zece firme din România. El a preluat de-a lungul timpului mai multe proprietăți. Spre exemplu, prin firma Turda Development, Nicolae Rațiu a preluat în 2007 fosta fabrică de bere Ursus din Turda. Pe acest teren el trebuia să construiască un centru comercial de 15.000 mp, o investiție estimată inițial la 15 milioane de euro. Venirea crizei a pus pe pauză proiectul, astfel că în prezent firma apare a avea venituri zero. O altă firmă a omului de afaceri este Landmark Management, care a preluat în anul 2007 licențele de fabricație și platforma industrială Aro Câmpulung. Automobilul de teren Aro, produs la Câmpulung, a ieșit din fabricație în anul 2003. Inițial Nicolae Rațiu anunța chiar că ia în calcul reluarea producției, fapt ce nu s-a petrecut.

Platforma industrială Aro Câmpulung are o suprafață de 49 de hectare, conform celor mai recente date ale Business MAGAZIN. După preluare, compania controlată de Nicolae Rațiu a derulat investiții pentru reabilitarea platformei prin reconstrucția infrastructurii și reconversia unor hale. Aici a apărut și centrul de date menționat de omul de afaceri.

„Un astfel de business are nevoie de curent electric constant, fără întreruperi, iar la Eurodatapark avem 36 de megawați, în special energie verde. Clienții de centre de date din România ignoră faptul că Bucureștiul este amplasat pe o falie seismică și se află doar cu trei metri deasupra nivelului mării.” Astfel, spune el, când se va produce un cutremur masiv, și invariabil se va produce, întregul sector financiar se va prăbuși și nu va avea o rezervă. Niciunul dintre centrele de date din Capitală – majoritatea amplasate în subsolurile unor clădiri de birouri – nu va supraviețui. „Va fi o catastrofă.

Acesta e motivul pentru care ne-am poziționat în Eurodatapark pentru a avea back-up (rezervă), pentru a putea asigura continuitate în business. Eu sunt o persoană răbdătoare, oamenii se vor trezi la realitate, însă sper să fie înainte să se petreacă dezastrul. Dacă nu, va fi prea târziu. În România însă cine știe dacă sau când se va întâmpla?”

Se declară ca fiind antreprenor și afirmă că nu îi place să lucreze pentru altcineva. A lucrat pentru tatăl său timp de șapte ani și chiar și așa a fost dificil. „Am supraviețuit; deși ne-am certat, am rămas prieteni.”

Dacă ar fi să adune toate operațiunile businessurilor pe care le deține, ar reieși că are circa 500 de oameni în subordine, deși unii nu știu că lucrează pentru el. „Dacă ar fi să îmi evaluez businessul, aș zice probabil 30 de milioane de euro. Jobul meu presupune administrarea unui business folosindu-mă doar de tastatura computerului și de telefonul mobil. Stau cu degetele fixate pe tastatură și cu mobilul lipit de ureche.” Totodată, ca președinte al The Ratiu Family Charitable Foundation, o fundație înregistrată în Marea Britanie și care are sediul la Londra, el prezidează un board care oferă anual până la 100 de burse – cu o valoare totală de 200.000 de lire – pentru studiu în varii domenii, pentru cercetare și călătorii. „Eu nu am plecat din România, am venit aici. De altfel, revin destul de des, de regulă în fiecare lună. Se remarcă schimbări de fiecare dată însă lucrurile se mișcă greu.”

Spune că cel mai dor din România îi este de legumele și fructele pe care le găsești în piețe, acestea fiind mai gustoase decât orice poți găsi în Occident. La polul opus, cel mai puțin îi e dor de letargie și de defetism, de birocrație și de lipsa de flexibilitate. „Dacă ar fi să aleg trei lucruri care ar trebui îmbunătățite în România aș opta pentru rețeaua de autostrăzi, pentru rețeaua de cale ferată și pentru guvern și acțiunile sale.” Traficul din București îl descrie ca fiind îngrozitor. Șoferii români pare că insistă să meargă prin centru de fiecare dată, spune el. „Trebuie să recunoaștem însă că șoselele de centură sunt într-o stare deplorabilă, încă o dovadă că infrastructura e slab dezvoltată.” La polul opus, cafeaua și scena culinară sunt remarcabile, asta dacă poți ajunge la ele ținând cont de trafic și de infrastructură.