Oare ce carte citea Ashraf Ghani, fostul presedinte al Afganistanului, când talibanii erau la porțile Kabulului?

Ashraf Ghani, fostul președinte al Afganistanului, este un intelectual de top al etniei lui. Antropolog de formație, școlit în Occident, a fost un student strălucit. Apoi, ca profesor, a predat în mari universităti ale lumii,  Aarhus (Danemarca), Berkeley și Hopkins (USA).

Pe 7 august, când părea clar că, fără o minune, situația Afganistanului va fi pecetluită, când orașele-simbol cădeau fără luptă, unul după altul, iar oamenii îngroziți se ascundeau prin pivnițe, președintele Afganistanului a stat aproape toată ziua pe peluza palatului sau prezidential din Kabul și a citit o carte.

Marcus Aurelius, împărat al Imperiului Roman, o minte splendidă, ultimul dintre marii stoici, și-a scris opera într-un cort de război. Între două lupte și la lumina lumânării avea vreme să polemizeze cu Epicur și cu hedonista lui filosofie. Desigur, cortul împăratului trebuie să fi fost cu totul altceva decât cortul unui soldat. Dar tot cort era.

Orfeu, muzicianul grec a cărui talent făcea pietrele să plângă, nu a ezitat să intre în Infern pentru a o salva pe iublita lui, Euridice. Eșecul lui… niciun personaj de roman de dragost al miilor de ani de după Orfeu nu se ridică la înălțimea iubirii lui. Orfeu a fost decapitat de vestalele lui Dionis, zeul vegetației și al vinului, capul i-a fost aruncat într-un râu, dar, ajuns în Marea Egee, capul lui, purtat de valuri, continua să-și cânte iubirea.

Nu vreau să comit un sacrilegiu punându-l pe Isus din Nazret alături de muritori. Dar legenda spune că Isus, deși zeu, a pătimit ca om, așa că trebuie să fi cunoscut durerea asemenea oricărui muritor crucificat. Într-un moment de cumpănă, Isus l-a rugat pe Tatăl-Dumnezeu – spune legenda – să fie scutit de martiriu, dar l-a acceptat, conștient, întreaga viață, până la acel geamăt: „S-a sfârșit!”.

„Leonidas”! Azi este un sortiment de ciocolată belgiană, scumpă. În urmă cu 2500 de ani Leonidas, pe atunci rege al Spartei, spun legendele și istoriile vremii, a salvat Grecia, pe uscat, cu 300 de oameni, care s-au opus imensei armate persane care avea 300.000 de infanteriști, plus mii de nave pe mare. Curajul celor 300, măcelăriți până la unul, a dat răgaz Atenei să învingă, pe mare, flota persană care avea 4.000 de corăbii de luptă și de transport și, astfel, Peloponezul a fost salvat. Este  o pură coincidență că armata afgană avea tot 300.000 de soldați bine înarmați, în fața a 60.000 talibani care luptau în papuci de plastic sau desculț (uitați-vă pe fotografii la picioarele lor, nu la armele lor).

WSJ a refăcut, într-un articol memorabil semnat de corespondenții săi externi, ultimele zile de înaintea prăbușirii Afganistanului. Așadar, la 7 august, potrivit WSJ, cu câteva zile înainte de colapsul total (15 august), când talibanii erau la o aruncătură de băț de Kabul, Joe Biden, președintele american, a jucat golf și apoi a felicitat, prin sistemul de videoconferințe, echipa olimpică americană, pentru succesul de la Tokyo. Președintele afgan a vorbit, dimineață, cu oficiali ai guvernului despre îmbunătățirea relațiilor dintre procurori și administrația locală și apoi, întreaga după-amiază, a stat pe peluza verde-smarald a palatului său și a citit o carte.

Câteva zile mai târziu părăsea Afganistanul la bordul unui elicopter.

Și, totuși, ce carte o fi citit președintele afgan când orașele din jurul capitalei cădeau ca popicele iar soldații unei armate în care fuseseră investite 88 de miliarde de dolari, armată dotată cu avioane și elicoptere de luptă, puneau armele jos fără să tragă un glonț și-și plecau grumazul în fața unor zdrențăroși care luptau în papuci de plasic?