Oana Ioniță, ZF: Gen Z nu cere neapărat mai mult pentru că vrea mai mult, ci pentru că lucrurile pe care generațiile anterioare le-au obținut au devenit mult mai greu de atins pentru ei

La 25 de ani, părinții noștri își cumpărau apartamente. Astăzi, noi, cei din generația Z, calculăm să vedem dacă ne permitem în primul rând chiria. Nu e de mirare că mulți aleg încă să locuiască cu părinții, deși știu cât de controversată este această discuție pentru generația X.

În discuțiile despre generația Z apare frecvent aceeași acuzație: vrea salarii mari de la primul job, nu mai are răbdare să crească profesional și își dorește prea mult, prea repede. Dar dacă nu tinerii sunt cei care au ridicat prea mult ștacheta, ci realitatea economică este cea care a schimbat regulile jocului?

Acuzațiile pe care ni le aducem de-a lungul anilor unii altora, generație către generație, sunt ceva extrem de bine înrădăcinat în cultura noastră. „Noi eram mai muncitori”, „Noi nu ceream atât de mult”, „Noi munceam mai bine și mai mult”. Fiecare e îndreptățit să se compare, să își spună că eram mai dificil pe vremea lui. Dar moneda are mereu două fețe. Două adevăruri pot exista în același timp. Să luăm discuția salariilor. Da, generația Z vrea salarii mai mari față de salariile pe care le aveau părinții noștri, vor salarii mai mari decât minimul pe economie. Dar potrivit datelor oficiale furnizate de Fundația Friedrich Ebert România și Syndex România, coșul minim de consum pentru o persoană adultă singură anul trecut în septembrie era de 4.322 de lei pe lună. Deci ce pot face tinerii cu minimul pe economie? Cum se pot muta de acasă? Ce chirie poți plăti în București în 2026 cu minimul pe economie și să mai și supraviețuiești după? Dacă scădem din 2.699 lei o chirie în București, utilitățile, abonamentele și coșul de cumpărături – cu ce sumă rămânem? De fapt, rămânem cu ceva? Cum poți avea independență financiară cu 2.699 lei pe lună?

Nu e doar o discuție despre salarii sau despre tineri care vor să câștige bine de la primul job. Este o schimbare a felului în care arată independența financiară. Pentru părinții lor, un apartament, o mașină și o familie puteau reprezenta obiective relativ firești la o anumită vârstă. Pentru mulți tineri de astăzi, aceleași lucruri au devenit proiecte pe termen lung, chiar și atunci când au un loc de muncă și un venit stabil.

Să nu uităm că așteptările salariale ale tinerilor ar trebui privite și dintr-o altă perspectivă. Un salariu de început este evaluat și prin capacitatea de a susține o viață independentă în prezent. Dacă o mare parte din venit se duce pe cheltuieli de bază, promisiunea unei creșteri salariale peste doi sau trei ani poate să nu fie suficientă. De aici vine și dorința de a câștiga mai mult încă de la primul job. Este vorba despre o nevoie practică: tinerii vor să își permită să trăiască din salariul lor, să economisească și să aibă o perspectivă realistă asupra viitorului.

Desigur, nici angajatorii nu pot răspunde automat tuturor așteptărilor salariale. Salariile trebuie să reflecte competențele, productivitatea și valoarea pe care un angajat o aduce companiei. Experiența contează, iar primul job este, în multe cazuri, o etapă de învățare chiar dacă ne place sau nu. Nu orice cerere salarială este justificată doar pentru că viața este scumpă, după cum nici orice salariu oferit pentru entry-level nu poate fi considerat suficient doar pentru că acesta are puțină experiență.

Nu înseamnă că generațiile anterioare au avut o viață lipsită de dificultăți, că și-au permis cu toții să cumpere o casă sau un apartament, la fel cum nu înseamnă că toți tinerii de astăzi se confruntă cu aceleași problemă. Contextul economic diferă, iar comparațiile directe între două perioade trebuie făcute cu atenție. Totuși, este greu să ignori faptul că accesul la anumite repere ale vieții adulte a devenit o provocare pentru o parte importantă a tinerilor. De aceea, tineri din multe țări se revoltă împotriva unor clase politice percepute ca fiind deconectate de realitate, corupte sau interesate doar de privilegii. Creșterea inflației și scăderea nivelului de trai i-au scos pe foarte mulți din generația Z în stradă anul acesta.   

Oana Ioniță este social media manager BUSINESS Magazin, Ziarul Financiar, După Afaceri Premium