Oana Ioniță, ZF: Era „crashout economy”: Ce urmează după ce recunoști că economia în care trăiești te duce spre epuizare?

Termenul de „crashout economy” este cea mai nouă și creativă metaforă pentru starea economiei globale din 2026. E un fel de jurnal colectiv pornit de generația Z pe TikTok (americanii au început popularizarea acestui termen, dar a fost preluat de tot mai mulți tineri).

Ai 23 – 24 de ani, un job full-time, poate încă unul part-time sau câteva proiecte freelance, îți verifici constant contul bancar și ai impresia că, indiferent cât muncești, tot nu ajunge. Într-o zi ești productiv, în alta nu te poți ridica din pat. Apoi îți revii și o iei de la capăt. Gen Z a găsit numele ideal pentru acest ciclu: crashout economy.

Termenul pare să vină din starea colectivă în care se simte prinsă noua generație. „To crash out” înseamnă să cedezi, să te prăbușești după ce ai tras tare prea mult timp. Când tinerii spun că trăiesc în „crashout economy”, nu fac doar o glumă (deși majoritatea au făcut destule glume pe TikTok pe acest subiect) – descriu o economie în care funcționarea normală presupune epuizare.

Gândește-te la scenariul devenit aproape banal: termini facultatea și intri pe piața muncii. Joburile entry-level cer experiență, majoritatea au dispărut pentru că au fost înlocuite de AI, salariile sunt mici, iar chiria îți mănâncă jumătate din venit. Așa că începi să compensezi. Mai iei un proiect. Mai înveți un skill. Mai stai câteva ore peste program. Care este cealaltă alternativă? Să nu ai suficienți bani pentru a trăi, pentru a avea măcar o vacanță pe an, pentru a ieși cu prietenii.

Piața muncii s-a fragmentat: joburile stabile sunt mai rare, carierele sunt mai puțin liniare, iar ideea de „siguranță” s-a transformat
într-un obiectiv vag, greu de atins. În același timp, costurile de trai cresc mai repede decât veniturile, ceea ce creează o presiune constantă de a face mai mult – mai multe ore, mai multe proiecte, mai multe surse de venit.

Ce e diferit acum față de generațiile anterioare nu e faptul că oamenii muncesc mult – asta s-a întâmplat mereu – ci contextul în care se întâmplă. Gen Z a crescut într-o perioadă de crize succesive: recesiune, pandemie, inflație, instabilitate geopolitică, războaie în stânga și în dreapta. În același timp, a fost prima generație complet imersată în social media. Acolo, standardele sunt distorsionate: vezi oameni de vârsta ta care par să câștige mii de euro din nimic, care călătoresc constant, care „au reușit”.

Problema nu e că aceste exemple există, ci că sunt prezentate ca fiind norma – când de fapt ele sunt excepții. De aici vine și nevoia de a numi fenomenul. Există și o dimensiune personală în această etichetare. Mulți tineri au crescut cu ideea că dacă muncești suficient de mult, vei avea stabilitate. Dar realitatea i-a contrazis. Poți să muncești constant și tot să nu îți permiți o locuință. Poți să fii „productiv” și tot să te simți blocat. În acest context, „crashout” e o reacție logică la un sistem dezechilibrat.

Paradoxul este că, deși există mai multă conștientizare, presiunea nu a scăzut. Din contră, uneori devine doar mai subtilă. Nu mai trebuie doar să muncești mult – trebuie să muncești inteligent, să ai grijă de tine, să fii echilibrat, să investești, să te dezvolți constant. Este o listă nesfârșită de „ar trebui” care, în loc să elibereze, apasă și mai tare  – totul într-o economie extrem de dificilă.

Așa ajungem la esența „crashout economy”: care pare că este despre un sistem în care regulile se schimbă constant, iar siguranța pare mereu la un pas distanță, dar niciodată atinsă.

În acest context, reacțiile variază. Unii accelerează și mai mult, încercând să „bată sistemul” prin muncă intensă și diversificare constantă. Alții încep să se retragă parțial: reduc consumul, își ajustează așteptările, prioritizează stabilitatea emoțională în detrimentul creșterii rapide. Ambele strategii sunt răspunsuri la aceeași presiune de fond.

Ce urmează după ce recunoști că economia în care trăiești te duce spre epuizare? Pentru moment, răspunsul pare să fie: te adaptezi cât poți, îți creezi propriile limite și speri că, la un moment dat, sistemul va începe să țină cont de ele.  

Oana Ioniță este social media manager BUSINESS Magazin, Ziarul Financiar, După Afaceri Premium